Bucureștiul este înconjurat de 18 forturi și 18 baterii construite pe vremea regelui Carol I cu scopul de a apăra Capitala în cazul unui război. Construcția acestor edificii a fost făcută între 1884-1903, iar costurile au fost imense, depășind 600 de milioane de euro în banii de azi. Pe lângă perspectiva turistică, reabilitatea acestora înseamnă și beneficii directe pentru locuitorii din Capitală și zona metropolitană. Cât costă reabilitarea Forturilor Bucureștilor?
Care a fost rolul forturilor Bucureștiului
O mare parte dintre dintre forturile și bateriile Capitalei sunt în proprietatea Ministerului Apărării Naționale (MApN) sau în proprietatea altor ministere.
Cu câteva excepții, forturile și bateriile din jurul Bucureștiului sunt abandonate și într-o stare de degradare vizibilă, unele fiind inundate, pline de gunoi sau pur și simplu lăsate în paragină.
Deși sunt proiectate de același arhitct, Henri Alexis Brialmont, în Belgia forturile au o soartă cu totul diferită, fiind integrate în peisajul urbanistic al orașelor și puse în valoare.
În unele cazuri, forturile din Vest au devenit baze sportive, muzee pentru copii, depozite pentru instituții agricole sau chiar oaze de verdeață pentru orașe.
Cât costă reabilitarea Forturilor Bucureștilor
Buletin de București a stat de vorbă cu Ciprian Plăiașu, președintele al Asociației Turism Istoric, care a lansat recent un proiect pentru reabilitarea vestigiilor. Cu studii de specialitate în istorie la Universitatea din București, el se ocupă de promovarea patrimoniului cultural.
Ciprian face parte din proiectul Forturi.ro, o platformă care își propune să aducă în prim plan vechile forturi construite de Regele Carol I, nu doar ca obiective militare, istorice și potențial de patrimoniu, ci și ca locuri care, în baza unor propuneri de revitalizare, să devină zone de interes și de atracție pentru bucureșteni și nu numai.
Care este statul juridic al acestor edificii?
În prezent, complex. La finalul anului 2020 cei care facem parte din echipa de proiect a actualei expoziții (aceasta fiind doar o parte a proiectului de față), am realizat un studiu de oportunitate pentru Consiliul Județean Ilfov în care s-a încercat să se obțină o imagine cât mai clară a situației juridice a centurii de fortificații. Am observat că aproape jumătate din fortificații (forturi si baterii intermediare) se găsesc în patrimoniul MApN. Restul au diverși proprietari: fie instituții ale statului (Ministerul de Interne, Consilii locale etc), fie privați (persoane fizice sau firme). Fiecare fort sau baterie în parte – din cele 30 rămase au situații aparte.
Se află acestea în zone unde terenurile aferente au fost retrocedate?
Ca să vă pot răspunde la această întrebare ar trebui să vă ofer un context. Orice lucrare de utilitate publică, că e autostradă sau baza militară, în perioadele în care proprietatea privată era respectată, se realizează cu despăgubirea foștilor proprietari.
Deci cu excepția perioadei comuniste, toate celelalte au făcut exproprieri pentru a realiza astfel de obiective.
Prin decrete regale, Carol I a expropriat, la finele secolului al XIX-lea, toți proprietarii privați de pe raza fortificațiilor, precum și de pe raza șoselei de centură și a centurii feroviare.
Toate aceste trei componente au fost realizate în aceeași perioadă – șoseaua (in proporție de 90% pe același tronson ca și azi) și calea ferată au fost construite ca să asigure suportul logistic al forturilor și bateriilor.
Așadar nu putem vorbi de retrocedări în sensul că cineva a avut pământ unde azi e Fortul I Chitila și îl vrea înapoi. Putem însă discuta de un alt fenomen: cel al punerilor in posesie. Pe multe extrase de cărți funciare apare această mențiune: persona X sau firma Y a fost pusă în posesie.
În perioada comunistă, prin anii 60, unele dintre forturi și baterii au trecut de la Ministerul Apărării Naționale la diverse alte ministere – cele mai multe la Ministerul Agriculturii – pentru a putea fi folosite ca spații de depozitare pentru Sectorul Agricol Ilfov.
De la aceste entități ele au ajuns la primării și acestea au pus în posesie diverse persoane. Ați putea întreba cum e posibil o primărie să pună în posesie un privat peste o bucată de fortificație?
În primul rând fiind obiective militare, nu a exista obligativitatea legală pentru Ministerul Apărării (sau de Război, depinde de perioadă) de a face cadastru pentru spațiul construit, iar trecerea parcelei, de multe ori, s-a făcut doar ca teren arabil sau pădure. Uneori noii proprietari au făcut cadastru, alteori nu.
Există căi de acces publice către aceste forturi?
Regele Carol I a prevăzut căi de acces directe de la fortificații la șosea și la calea ferată. Exista inclusiv o normativă în ceea ce putem numi „caiet de sarcini” care să fie distanța de la fort/ baterie la calea ferată (undeva între 100-200 m).
De asemenea fiecare fort sau baterie avea dincolo de suprafața construită o arie de protecție. Astfel tarlaua pe care era construită o baterie putea sa varieze între 6-8 ha, iar în cazul forturilor între 25-40 ha. Azi în schimb multe dintre intrările în fortificații sunt obturate de diverse proprietăți private așezate între șosea și fortificație. Sunt și câteva exemple unde accesul este direct și facil din Șoseaua de Centură.
Care sunt costurile estimate pentru reabilitarea acestor forturi?
Este greu de estimat din mai multe puncte de vedere. Atât studiul din 2020, cât și proiectul de față nu a putut nici măcar să evalueze toate fortificațiile existente. Cum aminteam multe sunt în proprietatea MApN sau MAI și multe dintre ele sunt în incinta unor unități militare active.
Există o parte, de exemplu Fortul de la Bragadiru, care juridic sunt în proprietatea MApN, dar sunt abandonate și accesul este liber. Așadar ca să pot oferi un răspuns fiecare fortificație are particularitățile ei de degradare: unele sunt/ au fost parțial inundate, altele nu, fiind ceva mai bine întreținute, unele sunt destul de curate, altele pline de gunoi.
De asemenea costurile sunt și in funcție de mărimea fiecărei fortificații.Am încercat să oferim cu ajutorul arhitectului nostru Dorothee Hasnas și a constructorilor cu care dânsa a lucrat câteva repere de costuri.
Pentru o etapă de igienizare, punere în siguranță și eventual crearea unor trasee sigure pentru cei care vor să il vada, la un fort costurile pot ajunge la 500 000 de euro. Iar la o baterie probabil pe la 200 000 – 300 000 de euro. Contează mult și accesibilitatea – construirea unei parcări etc.
În ceea ce privește reabilitarea, din nou un cost mediu pentru forturi ar fi pe la 8 milioane de euro, iar pentru o baterie pe la jumătate. Știm că aceste costuri sperie, dar ideea era într-o etapizare lucrărilor și într-o asigurare a sustenabilității proiectului pe termen lung.
Cât de mare a fost efortul financiar pentru construcția acestora?
Exorbitant. Devizul inițial era de 88.275.080 lei, la final a costat 111,5 milioane lei aur, cu tot cu costul exproprierilor necesare. Mai exact, lucrărilor de fortificare au fost în valoare de 85.000.000 lei: construcții 47.400.000 lei, armament și muniții 34.000.000 lei; căi ferate și șosele: 3.000.000 lei; plantații – 200.000 lei.
Restul până la 111.500.000 lei au fost exproprierile. Transformând într-o unitate cunoscută azi, costul preconizat inițial era de aproximativ 500 milioane euro, iar la final s-a cheltuit 614 milioane euro. E adevărat că ele nu au fost folosite în război niciodată.
Cum a fost aleasă, în cadrul proiectului dvs., împărțirea forturilor în cele patru poluri?
Cum aminteam la baza proiectului de azi stau niște studii făcute în urmă cu un an jumătate. Atunci am realizat că dincolo de particularitățile forturilor (de exemplu Fortul XIII Jilava a fost puscarie din 1907), există o sumă de necesități ale orașului. Am avut în vedere și exemplele din alte țări.
Primul pol creat a fost cel Rosu, concentrat pe două fortificații care au o istorie aparte față de restul centurii Fortul XIII Jilava și Bateria 13-14 Jilava. Primul a fost puscărie si are o istorie aparte deosebită, cealaltă are o istorie legată de cinematografie și Arhiva Națională de Film.
Toate celelalte fortificații din acest pol venind cumva să susțină cele două fortificații în activitatea cultural-istorică.
Al doilea pol creat a fost cel Verde. Zona de sud și sud est a Bucureștiului este in plină dezvoltare imobiliară, din păcate prea puțin controlată de autoritățile locale din București, respectiv Ilfov.
Acest fapt a dus la o lipsă acută de spații verzi și de agrement pentru locuitorii acestei zone. Polul Verde ar încerca să amelioreze această situație, oferind zone mixte de agrement și comunitare pentru cei care locuiesc aici.
Polul Galben a fost gândit ca un pol dedicat Artelor. Necesitatea s-a ivit în urma unor discuții cu o serie de artiști plastici care se plângeau de dispariția Institului Fondului Plastic și a spațiilor în care diversele categorii de artiști ar putea lucra fără să deranjeze.
În plus în ajutorul artiștilor am găsit o formulă prin care publicul larg poate să ajungă în contact cu lucrările lor. Astfel dacă Forturile Afumați, respectiv Cernica ar putea servi ca ateliere de lucru, cu tot felul de spații adiacente, Bateria 9-10 de la Cățelu poate fi cel mai bun loc de întâlnire al publicului cu artiștii. Infrastructura existentă – metrou și linii de STB reușesc să lege această fortificație de restul orașului.
Astfel aici pot fi organizate săli de expoziție și alte zone artistice.
Polul Albastru – de altfel cel mai mare dintre toate, care este asezat pe întreaga zonă de nord precum si părți din partea de vest, respectiv est – este gândit ca un pol cu funcționalități mixte (de la cele de agrement, la zone gastro sau de petrecere a timpului liber, până la unități de cazare sau alte facilități) care să asigure autofinanțarea fiecărei fortificații, dar și a centurii în ansamblu.
Care este diferența între cum au fost construite și puse în valoare forturile din Belgia, spre exemplu, și cum sunt construite și puse în valoare cele din România?
În vest – nu doar Belgia are sisteme de forturi și fortificații – aceste facilități militare au fost – în cea mai mare parte a lor integrate în peisajul urbanistic în funcție de necesități.
Dacă e să ne referim la contrucțiile realizate de același arhitect care a proiectat centura Bucureștiului – generalul Henri Brialmont – ele în prezent servesc sub numeroase forme – de la forturi dedicate agrementului cu escalada, tiroliană, airsoft etc, la forturi culturale cu săli de conferinte, ateliere și mici muzee pentru copii (cu multe replici cu care aceștia să se joace și să le atingă). Se regăsesc și fortificații care în prezent sunt unități de cazare cu crame sau restaurante luxoase.
Unul dintre forturile mari, care dispune de câteva încăperi de dimensiuni considerabile a fost transformat în baza sportivă.
O altă observație constantă este aceea că sunt destul de multe care încă nu au un scop bine definit și nici nu au existat resursele să le transforme în ceva sustenabil pe termen lung.
În aceste cazuri forturile si bateriile au devenit parcuri și oaze de verdeață, iar construcțiile în sine au fost puse în siguranță, și tot în siguranță este și publicul pentru că zonele cu potențial periculos au fost delimitate și izolate.
Dacă s-ar pune în practică propunerea de reutilizare a forturilor pe care o propuneți ce ar câștiga bucureștenii, ilfovenii sau chiar turiștii?
Dacă s-ar opta strict pentru varianta cea mai ieftină (doar igienizarea, toaletarea vegetației, găsirea unor formule de drenaj, punerea în siguranță a clădirii și delimitarea spațiilor de acces, precum și realizarea unui drum velo între fortificații) Bucureștiul și Ilfov ar câștiga o centura verde cu o dimensiune intre 600 – 800 de hectare de parcuri și spații pentru activități în aer liber – prin comapatie Parcul Herastrau care are 74 ha.
E de înteles că nu se pot accesa toate fortificațiile (de exemplu Bateria de la Ștefănești a fost reabilitată de MApN și este zonă de agrement dedicată personalului militar sau Fortul de la Tunari este în cadrul unei unități militare active NATO).
Dar lăsând deoparte aceste cazuri și folosind strict doar fortificațiile propune de noi în cadrul proiectului Forturile Bucureștiului. 30 de imagini din viitor (care sunt mai puțin de jumătate), tot se pot obține cam de trei ori dimensiunea parcului Herăstrău.
Forturi.ro a realizat o expoziție, care prezintă o panoramă de idei ce s-ar putea concretiza într-un plan apropiat, cu forturile din jurul Bucureștiului. Expoziția a început pe 7 septembrie și se încheie mâine, pe 13 septembrie.
La Expohub OAR București, din strada Sf. Constantin nr. 32, va fi găzduită expoziția „Forturile Capitalei, imagini din viitor”. Autorii expoziției sunt arh. Dorothee Hasnas, ist. Ciprian Plăiașu și manager cultural Costin Zamfir. Design: stud.arh. Sergiu Silivestru. Expoziția paote fi văzută și online pe Forturi.ro.
Sursă Cover: Forturi.ro
Comments are closed.