Filmat în București și în comuna Tunari din Ilfov, primul serial românesc original Netflix se concentrează pe o lume fictivă care, pe alocuri, fără să vrea, surprinde parte din realitățile din lumea interlopă din Capitală și zona metropolitană.
Deși violențele în spațiul public au scăzut ca intensitate în ultimii 20 de ani, clanurile care controlează sectoare și bucăți din București ori Ilfov nu se feresc de reglări de conturi care ajung subiecte de știri. În față sunt soldații și locotenenții, precum cei din producția de succes „Subteran”.
În acest caz, deși scenariul nu duce lipsă de personaje negative, cel mai elocvent, și după nume și după interpetrare este Dracu’, mâna dreaptă a unui interlop fictiv din Ilfov.
CITEȘTE ȘI: Un nou episod din operaţiunea „Ghost Guns”: cetăţean turc prins în Ilfov cu două pistoale cu amortizor
Adus la viață de actorul Cosmin Pană, personajul căpătă o valență aparte, care-l propulsează pe acesta în topul „băieților răi” din cinematografia românească, alături de Gheorghe Dinică și Vlad Ivanov.
Într-un interviu pentru Buletin de București, actorul a vorbit despre provocările construirii acestui personaj complex, profund imoral, care ajunge să emane pericol chiar și numai prin înfățișare.
Despre culisele serialului, nuanțele din diverse scene și experiența de a lucra la o producție Netflix, în interviul de mai jos.
Buletin de București: Dracu’ este mâna dreaptă a unui interlop periculos, un personaj care trăiește în umbră, dar are o influență majoră în lumea subterană. Cum ați abordat construirea acestui personaj și ce strategii ați folosit pentru a-i reda complexitatea și pericolul pe care îl emană doar prin înfățișare?
Cosmin Pană: Cred că rezultatul final este un dublu efort: al meu ca actor, să cumulez și să-mi direcționez energia interioară de așa natură încât să rezulte acest pericol, și al minunatei echipe de make-up și hair care m-au ajutat enorm.
Tatuajele, machiajul, părul, toate aceste detalii sunt esențiale și m-au ajutat foarte mult în lucrul meu la personajul Dracu. Felul în care se mișcă, vorbește, se uită – toate pentru mine sunt emanate și calibrate dintr-o sursă interioară, dintr-un concept pe care mi l-am formulat despre acest personaj, iar felul în care arăt potențează extraordinar de bine acest aspect.
Îi sunt foarte recunoscător Gabrielei Crețan (head of make-up) pentru rolul decisiv pe care l-a avut în nașterea lui Dracu.
În istoria Bucureștiului există consemnate diverse bande și figuri interlope notorii. Ați studiat această parte întunecată a istoriei orașului, ca sursă de inspirație pentru rolul lui Dracu? Considerați că există asemănări între personajul dumneavoastră și interlopi celebri din trecutul Capitalei?
Nu am studiat istoria lumii interlope din București. Nu cred că există asemănări și dacă cineva ar considera că sunt, acestea sunt întâmplătoare și neintenționate. Sigur că mi-am reîmprosptat amintirile legate de genul ăsta de personaje, dar nu există un om pe care să-l fi luat ca sursă de inspirație.
Întregul serial este o ficțiune, nu am fost, niciunul dintre noi, preocupați decât de crearea unei povești de calitate care să țină publicul cu sufletul la gură.
Și-apoi, ce se întâmplă în serialul nostru n-am auzit să se fi întâmplat niciodată în București.
Sunteți la curent cu activitatea lumii interlope din București și Ilfov? În ce măsură credeți că personajul Dracu și acțiunile sale reflectă realitatea de zi cu zi?
N-am nici cea mai vagă idee, nu sunt la curent. Așa cum am spus, este o poveste ficțională, care nu a fost făcută să reflecte o realitate, ci să bucure spectatorii.
„Subteran” prezintă o imagine a Bucureștiului dominată de violență și corupție. Cum credeți că influențează această reprezentare percepția publicului asupra personajului Dracu și a lumii din care face parte? Credeți că va genera empatie, dezgust sau o înțelegere mai nuanțată a acestei lumi?
Cred că, în primul rând, arată un București așa cum nu-l vezi în fiecare zi. Cred că Bucureștiul este foarte bine pus în valoare, locațiile au fost frumoase și diverse și arată cât de bogată în imagini și atmosfere poate fi Capitala.
Cred că publicul va putea empatiza cu povestea noastră, probabil că și prezența unor locații recognoscibile din București va facilita spectatorilor acest act empatic. Mi-e greu să prezic ce fel de emoție va genera în spectatori serialul. Asta depinde și de la persoană la persoană. Eu sper că-i va ține cu sufletul la gură.
Serialul nu este o lecție despre lumea interlopă și n-a avut nicio intenție de a fi așa ceva. Este o poveste ficțională, un thriller cu foarte multe răsturnări de situație, care curge într-un ritm alert, cu personaje bine conturate și bogate la nivel de exprimare.
Există vreo scenă care v-a marcat în mod special? Daca da, de ce?
Este o scenă de la final când personajul meu are de luat o decizie foarte grea. Este pus în situația să aleagă între două persoane la care ține foarte mult.
M-a provocat și mi-a plăcut, pentru că am dorit să arăt și partea umană din personajul care este Dracu, de altfel foarte violent și fără scrupule. Este o scenă din lift, foarte scurtă, care-mi bucură sufletul cu umorul absurd pe care-l are.
Apoi, Florin și sabia, replica lui Cezar despre „ce mai fac prietenii lui”, cuplul Brumi și Alex, Irina cu privirea ei tăioasă, sarcasmul Anei, toți de fapt… fiecare în parte are momente în care pe lângă că își servesc personajele și firul narativ al poveștii conturează un univers cu adevărat complex.
Când am văzut și eu serialul, pe lângă că m-a ținut lipit de ecran, chiar dacă știam ce se întâmplă, mi-am dat seama că sunt mici detalii care conturează foarte frumos și profund universul din serial.
Cât de dificil a fost să intrați în pielea personajului? Ce v-a atras la acest rol și cum a decurs castingul?
Pentru mine este un vis devenit realitate, pentru care sunt extrem de recunoscător. Am apreciat întotdeauna castingurile în care se lucrează și mă simt întotdeauna bine în astfel de situații.
Și aici s-a lucrat intens, cred că în jur de două ore la prima probă, mai multe scene. Când Domnica Cârciumaru, directoarea de casting, m-a chemat și mi-a trimis trei secvențe destul de lungi, am întrebat-o cu cine sunt programat să dau.
Așa am cunoscut-o pe Irina, pe care am sunat-o și am întrebat-o dacă vrea să ne vedem să ne învățăm textul împreună. Eu sunt un animal de turmă, lucrez mai bine cu oameni decât singur, acasă. Eu și Irina ne-am văzut, și ne-a fost mai ușor la casting.
Probabil că am avut o chimie specială. Eu m-am simțit în confort cu ea, m-am simțit confortabil să lucrez, să propun, să improvizez, să căutăm relația dintre cele două personaje.
Nu am simțit că mi-a fost dificil să creez acest personaj. A durat un pic până i-am găsit tonul potrivit, ca la muzică, acea tonalitate corectă care conduce întreaga partitură, care, în cazul ăsta, poate să ridice macheta personajului care se află pe hârtie, în text, și s-o facă să aibă carne.
Cum a fost experiența de a lucra la o producție Netflix, comparativ cu alte proiecte din România? Ce părere aveți despre prezența personajelor negative puternice în filmele românești?
Experiența Netflix este ceva deosebit și doresc această experiență cât mai multor colegi. M-am simțit ca o rotiță importantă într-un mecanism important. Întreaga echipă a fost de un profesionalism desăvârșit.
Și chiar nu exagerez. A fost o bună bucată de timp în care, mergând la filmări, mă simțeam ca și cum aș merge acasă. Nu cred că au rost comparațiile.
Cred că fiecare film sau serial are propria lui viață, viață care începe încă de la scrierea scenariului, și fiecare film sau serial este o experiență unică și personală.
Într-adevăr sunt unele momente, în viața de actor, când te simți mai degrabă un zilier. Aici m-am simțit de la un cap la celălalt așa cum îmi imaginez că se simte orice actor care lucrează la Hollywood.
Eu ca actor nu am această grilă de valori. Pentru mine, personajele sunt dincolo de bine și de rău. Sunt oameni care au nevoi și fac alegeri care le determină comportamentele și întotdeauna încerc să găsesc acest nucleu uman în orice personaj.
Ce lecții ați tras din interpretarea unui personaj atât de complex și imoral ca Dracu?
Chiar și în cel mai întunecat suflet se ascunde o rază de lumină și dorința de iubire.
Cât privește „băieții răi” din cinematografia românească: Gheorghe Dinică sau Vlad Ivanov?
Pfoa! Mor după amândoi! Stiluri diferite, nu pot să mă pronunț. Este evident că sunt amândoi niște actori extraordinari.
Dacă ar fi să fac o comparație dar asta ține foarte tare de cum a fost scris scenariul, aș zice că băieții răi interpretați de Gheorghe Dinică încă mai au ceva umanitate, pe când cei interpretați de Vlad Ivanov au sufletul împietrit.
Oricum, foarte, foarte buni. Genul de roluri pe care le vezi și te gândești: „Doamne, ce n-aș da să fac și eu un astfel de rol!”
Considerați că ascensiunea platformelor de streaming ca Netflix oferă oportunități noi pentru actorii români de a interpreta roluri memorabile?
Cred sincer că da. Cred că este o oportunitate mare pentru industria din România și sper ca serialul „Subteran” să deschidă apetitul investițional pentru giganți precum Netflix. Totuși, nu pot să mă pronunț în deciziile strategice de producție locală pe care le ia Netflix.
Cred că e un indicator bun că producțiile locale performează și pe alte piețe. Am primit foarte multe mesaje de felicitări din străinătate, din America de Sud, din Jamaica, din Turcia. E o senzație pe care nu mă așteptam neapărat s-o trăiesc. În adâncuri, însă, nu cred că există actor care să rămână complet indiferent la asta.
Cred că orice actor s-a visat măcar o dată cu Oscarul în mână și a visat la gloria care vine la pachet cu asta. Actorii din România sunt foarte talentați, sunt mulți foarte buni, deci mai multe producții internaționale ar fi binevenite și sunt convins că ar pune în valoare talentul care există în România.
După „Subteran”, aveți în plan să explorați și alte personaje negative în viitor?
De ce nu? Pentru mine-s pozitive. Ca actor îmi doresc să joc cât mai mult, cât mai des și personaje cât mai complexe. Nu am în plan așa ceva pentru că asta nu depinde de mine.
Ca actor nu prea alegi ce rol să faci, ești chemat pe un anume rol și iei castingul sau nu-l iei. Mai rar scrie cineva un scenariu cu tine în minte. Însă pentru mine este interesat să joc roluri cât mai diverse, să-mi lărgesc orizonturile și să-mi dezvolt mijloacele actoricești.
Acum, dacă e să vină înspre mine un alt personaj negativ, n-aș zice nu. Ba chiar ar fi o provocare să nu-l fac să semene cu Dracu.
Cine este Cosmin Pană, actorul de teatru care „ne sperie” în producția Netflix „Subteran”
Născut în 1990 în Capitală și giurgiuvean prin creștere, Cosmin Teodor Pană este actor și manager cultural cu o experiență de aproape 10 ani în domeniul teatrului. În paralel cu susținerea a zeci de roluri în spectacole, a coordonat numeroase proiecte culturale și și-a cultivat pasiunea pentru scriitura dramatică. Este fondatorul caravanei Teatru Oriunde.
Are doctoratul în studii teatrale aplicate la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, un master în pedagogie teatrală la aceeași universitate și o licență în arta actorului.
A fost actor la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, director adjunct la Teatrul Bulandra din București și președinte al Asociației Sirius Art. A mai colaborat cu teatre precum Teatrul George Ciprian din Buzău, Teatrul C.I. Nottara, Teatrul Metropolis, Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, Opera Comică pentru Copii și Cortina AG.
A fost șef serviciu organizare spectacole și referent I la departamentul de producție teatru la UNATC.
Ca dramaturg, este autorul textelor Paralelipiped, Mitică, Cine e dom’le, Septembrie, Singur între lumi, Despre iubire sau așa ceva și Aniversarea.
Cunoaște limba engleză foarte bine și franceza la nivel de începător. A participat la workshopuri și festivaluri, a fost nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic în cadrul Premiilor UNITER 2024 pentru piesa Paralelipiped.
CITEȘTE ȘI: Defrișări „secrete” în Pădurea Băneasa, fără aviz, înainte de adoptarea noului Cod Silvic
Comments are closed.