Ana Ciceală, candidata SENS la Primăria Capitalei, este surpriza acestor alegeri locale. Deși candidează din partea unui partid mic, neparlamentar, și nici nu are bugetele de campanie ale contracandidații săi din marile formațiuni politice subvenționate de stat, Ana Ciceală este cotată la peste 8% potrivit ultimelor sondaje.
Candidata SENS pentru Primăria Capitalei are succes mai ales în rândul tinerilor de 18-29 de ani.
Au mai rămas câteva zile până când bucureștenii își aleg din nou primarul general. Un sondaj publicat duminică arată că doar 38,6% dintre cetățeni știu deja cu cine vor vota. Restul încă se mai gândesc, în condițiile în care sunt 17 candidați înscriși în cursă.
Deocamdată, competiția este foarte strânsă în prima parte a clasamentului, distanța dintre candidați fiind foarte mică, în marja de eroare a sondajelor. Prin urmare, orice se poate întâmpla.
Buletin de București lansează o serie specială de interviuri în care candidații relevanți pentru funcția de primar general răspund unor întrebări esențiale privind planurile lor pentru Capitală.
Timp de cinci zile consecutive, până la încheierea oficiale a campaniei, vom publica câte un interviu cu fiecare dintre cei pe care i-am contactat și au acceptat să răspundă întrebărilor noastre.
Astăzi, Ana Ciceală vorbește despre proiectul său privind locuirea accesibilă pentru tineri (în ce măsură este realizabil și nu doar o promisiune de campanie și cum evităm corupția la împărțirea apartamentelor), despre chestiunea votului util, despre cum poate fi eficientizată Primăria Capitalei dar și despre eșecurile și succesele înregistrate de municipalitate.
De asemenea, candidata SENS pentru Primăria Capitalei, răspunde și întrebărilor despre veniturile sale și despre câte locuințe deține în proprietate.
Buletin de București: Începem cu o întrebare care vi s-a mai pus de nenumărate ori până acum, dar care cred că trebuie lămurită în profunzime, pentru că în continuare se discută despre retragerea unor candidați care nu stau atât de bine în sondaje încât să câștige, dar care „fură” voturi de la cei mai bine plasați pe același culoar.
Mă refer, desigur, la chestiunea votului util. Cum ar trebui să se raporteze cetățenii Bucureștiului la alegerile din 7 decembrie: să voteze util sau să voteze cu cine cred ei că este mai bine sau cu cine țin? Ar trebui să se gândească la pericolul extremist?
Am mai răspuns la această întrebare.
Da, știu. Dar discuția nu a dispărut din spațiul public.
Eu cred că bucureștenii nu sunt oameni care pot fi păcăliți așa de ușor cu teoria asta a votului util. Au demonstrat că pot să-și aleagă un primar în persoana lui Nicușor Dan, chiar de două ori, deși nu aparținea de un partid mare. Au demonstrat că pot să aleagă omul cel mai bun.
Vă pun niște întrebări: de ce nu avem alegeri locale în două tururi? Avem o coaliție de guvernare validată acum câteva luni, când iarăși ne-a trecut pericolul extremist pe la ureche, și nu a luat măsurile necesare pentru București și bucureșteni sub nicio formă, nici pe referendum, nici pentru revenirea la două tururi.
Puteau să facă asta, aveau toate oportunitățile din luna mai încoace să revină la două tururi în alegerile locale.
Urmăresc de foarte mulți ani această cursă electorală, fiindcă am fost alături de Nicușor Dan încă de când am înființat împreună cu alți oameni Uniunea Salvați Bucureștiul, în 2015. Am văzut trei astfel de competiții în care și dumnealui a participat, am fost acolo foarte aproape.
Ei bine, cursele respective mereu se decid pe ultima sută de metri. De ce? Fiindcă bucureștenii chiar se uită la om. E o competiție personală, se uită cine i-ar putea reprezenta cel mai bine și o mulțime dintre ei se hotărăsc în ultima săptămână. Vedem asta și în studii sociologice făcute de 20 de ani, că foarte mulți dintre votanți sunt nehotărâți, mai ales în ceea ce privește aceste curse personale.
Eu îmi doresc ca bucureștenii să se uite la activitatea mea din Consiliul General, de la Primăria Capitalei, din toți acești ani, ce am făcut cu mânuța asta a mea, așa mică, pentru București din poziția de consilier general, din comisiile din care am făcut parte, din războiul cu companiile municipale.
Să se uite la ceilalți candidați de unde vin, de la ce partide vin, și la toate lucrurile pe care le-au făcut sau nu pentru București în tot acest timp. Și să decidă în consecință.
În același timp, mi se pare o falsă problemă când mi se pune mie întrebarea aceasta. Poate la această întrebare ar trebui să răspundă domnul Drulă sau domnul Ciucu, să spună ei de ce au decis să meargă pe varianta aceasta în care dumnealor practic își împart voturile. Chiar ei spun că sunt ambii pe zona de dreapta.
Noi suntem un partid de centru stânga, cu un public al nostru, și de aici pornim.
Proiectul nostru politic este în esența lui total diferit de vechea clasă politică, prin urmare nu am cum să validez o soluție în care eu nu îmi mai reprezint oamenii și cetățenii pe care i-am reprezentat opt ani în Consiliul General.
Acum nu mai aveți nicio funcție publică. Care este activitatea dumneavoastră de bază în prezent?
Nu mai sunt consilier general din noiembrie anul trecut. Sunt mamă și, foarte concret, am ajutat și eu cât am putut, ca persoană publică și politician, în campania prin care am trecut cu toții în primăvara acestui an.
După aceea, împreună cu voluntarii noștri de la Partidul SENS, am început campania pentru Primăria Capitalei. Asta ce înseamnă? Înseamnă că am străbătut Bucureștiul, am vorbit cu bucureștenii, am vorbit cu mii și mii de bucureșteni din vara acestui an până în prezent, să aflu ce își doresc de la Capitală și care sunt problemele lor.
Așadar, am făcut o muncă de reprezentare politică și civică, ca să nu mai vorbesc de acțiunile civice în care am fost implicată în ceea ce privește Parcul IOR, de exemplu, de care mă ocup, cu precădere în Comisia de Mediu, de 5 ani deja.
Din păcate, toate autoritățile din București au eșuat în a salva zona retrocedată a parcului IOR. Acum cei de acolo au trecut la defrișarea altei zone verzi, pe bulevardul Nicolae Grigorescu. Ministerul Mediului a lansat în dezbatere o ordonanță, de exemplu, pentru transformarea tăierilor ilegale în infracțiune. Acolo, se arată că Bucureștiul a pierdut 500 de hectare de spațiu verde în ultimii 30 de ani.
Cetățenii din Sectorul 3 luptă admirabil pentru salvarea zonelor verzi de acolo, dar din păcate luptă cu morile de vânt. Deocamdată. Ce soluție vedeți pentru conservarea acestor parcuri ale Bucureștiului?
Am luptat și eu alături de ei, m-am pus în calea drujbelor de câteva ori în ultimul an care a trecut, i-am ajutat cât am putut din poziția mea.
Dar ăsta este exact motivul pentru care candidez. Exact așa cum am spus, vechea clasă politică, partidele astea vechi, cu zeci de milioane de euro subvenție de la stat, care nu reușesc să rezolve problemele reale ale bucureștenilor, nu ascultă de societatea civilă.
La Parcul IOR un primar poate să facă mult mai mult. În calitate de agent constatator, de exemplu, poate să meargă și să dea amenzi pe teren. În momentul acesta, acolo se construiește un fel de circ, iar eu, ca primar, mă voi duce și voi da amenzi și voi aduce secția 12 de poliție și Inspectoratul de Stat în Construcții acolo, să dea jos acea construcție.
Într-adevăr, administrațiile de până acum au eșuat. Administrația lui Nicușor Dan a dat o amendă de 35 de milioane de euro și trebuie contestată acum succesiunea.
Sunt multe lucruri acolo, hai să le luăm pe rând, că știu speța extrem de bine.
Vin tot mai mulți oamenii care luptă civic acolo. Unii luptă de trei ani, din aprilie 2023, de când s-a decopertat prima dată. Au făcut proteste zilnice, apoi au făcut proteste lunare.
În tot acest timp, distrugerile au continuat, s-au incendiat arbori, zeci de incendii în ultimii ani, s-au otrăvit arbori, au fost defrișați arbori, cu toată implicarea societății civile și cu toată amenda de 35 de milioane de euro dată de Nicușor Dan, cu toată dispoziția pe care a dat-o primarul directorului Rășică al Poliției locale să meargă și să facă acolo de strajă 24 din 24 de ore.
Cred că au fost trei luni de zile în toamna anului trecut, din octombrie până prin ianuarie, în care poliția locală de la municipiu a stat acolo. Și s-a defrișat cu ei de față, eu însămi și oamenii din zonă ne-am pus în calea drujbelor și când a fost să vină Poliția locală și să apere practic viața noastră, domnul Rășică, care nu mai este șef de câteva luni, împreună cu subalternii dumnealui au venit și au zis că acolo e proprietate privată. „Nu putem să intrăm noi pe această proprietate privată”.
Dar, în același timp, pe zona juridică se întâmplă foarte multe lucruri. A murit proprietara în iulie anul trecut. Exista un proces depus în mai 2024 de către asociațiile civice pentru anularea titlului de proprietate obținut printr-o dispoziție de primar de retrocedare dată în anii 2000.
Acum trebuie adus noul proprietar și înțeleg că a fost adus domnul Petrică Bejenaru, a fost introdus în cauză, ceea ce este foarte bine. Am ajutat și eu Primăria Capitalei să găsească documentele care să demonstreze că acolo a fost parc. De exemplu, un extras din registrul parcurilor din anii 1980, care dovedește că bucata respectivă era parc.
De asemenea, la momentul acesta, fiindcă doamna care era proprietar a murit, va trebui reintrodusă în succesiune amenda aceea de 35 de milioane de euro pe care notarul înțeleg că n-a introdus-o până acum.
Atunci, Primăria Capitalei trebuie să conteste acea succesiune. Eu voi fi primarul care va contesta acea succesiune, ca să introducă pe rol acea amendă de 35 de milioane de euro.
Mai mult decât atât, procesul intentat de asociația GIC IOR va avea martori, iar grupurile civice de acolo s-au asigurat că vor veni să depună mărturie despre timpul pe care l-au petrecut în parc, despre faptul că acolo erau alei, că erau bănci, că era chiar și un loc de joacă, că erau și stâlpi de iluminat public și bineînțeles aliniamentele acelea de arbori, ca să demonstrăm instanței și judecătorilor că acolo a fost parc.
Iar primarul, eu în speță, va veni în instanță. Și nu cred că vreunuia dintre concurenții mei le pasă, fiindcă nu au demonstrat asta, și nu cred că vor veni în instanță să apere practic bunul public și să spună că acolo nu trebuia retrocedat, fiindcă în această speță Primăria și municipiul București sunt reclamați, sunt practic pârâți.
Deci este important ce face primarul, ca persoană, în această speță?
Este foarte important, foarte important, fiindcă sunt convinsă că și Nicușor Dan, care a mai mers în instanță în toți acești ani să apere interesul public, ar fi făcut asta și ar fi mers și în această speță.
Eu am un proces și la Parcul Brâncuși, unde este același proprietar și aceeași speță. Și acolo am putut iarăși să depunem documente de la Primărie, în acest mandat al lui Nicușor Dan, prin care arătăm din Inventarul domeniului public al municipiului București că și acolo era parc.
Legal vorbind, civic vorbind și cu un primar care nu doar că știe această speță, ci are motivația intrinsectă să lupte pentru binele public și pentru bunul public, se pot schimba lucrurile.
Mai este dimensiunea penală, fiindcă au fost abuzați oamenii de acolo, au fost luați pe sus de polițiștii de la secția 12, nu au fost apărați atunci când puteau să-și piardă viața.
Și acum, în zilele acestea, au venit aceeași drujbași, i-am văzut la față, și fac jocurile acolo cu civicii lângă ei, care încearcă să apere arborii.
Nu mai zic că eu am fost dată în judecată de Cocoru, că i-aș fi produs daune de imagine. A durat vreo 5 ani procesul, îmi cerea 500.000 de euro. Și eu, la rândul meu, am încercat să-i anulăm titlul de proprietate la Parcul Brâncuși.
Însă ultima dată, secția de poliție 12, unde se făcuseră atâtea plângeri de către civilii de acolo din zonă, cum că au fost agresați de către drujbași, de către avocatul proprietarilor, de către acel domn Tuță care se pretinde administrator, de către domnul Mușat, care cică este chiriaș și face acum un bâlci acolo, în loc să-i cheme pe oameni să depună mărturie, m-a chemat pe mine, de exemplu, că îmi făcuse mie domnul Tuță plângere de încălcare de posesie și tulburare de posesie, anul trecut.
Apropo de lucrurile pe care le-am făcut anul acesta, stau și depun mărturie în aceste spețe și încerc să le spun celor de la Poliție și inclusiv ministrului Predoiu că felul în care orchestrează aceste situații arată că nu își fac meseria. Ei practic iau apărarea agresorilor și infractorilor de acolo, nu aplică Codul silvic, care de anul acesta prevede că este infracțiune să tai arbori în urban.
Cât privește ordonanța de urgență de care vorbeați, pregătită de Ministerul Mediului, eu cred că sunt foarte laxe prevederile de acolo. Eu susțin propunerea civicilor ca pentru tăieri în urban să fie crescută pedeapsa de la 5 la 12 ani cu închisoare.
În cazul Secției 12 de Poliție, de exemplu, este vorba de corupție, incompetență sau lene pur și simplu, în sensul că vor să scape de dosare, să nu mai muncească?
Nu îi bănuiesc de incompetență sau de lene, îi bănuiesc, în schimb, de corupție. Da, categoric.
Şi atunci, nu cumva de aici vine pericolul extremist? Un om care vede că nu se întâmplă nimic merge pe ideea pe care am auzit-o foarte des în jurul meu, că este timpul să distrugem tot, pentru a reconstrui, poate, pe alte baze?
Exact. Eu le înțeleg frustrarea, fiindcă și eu, în calitate de consilier general, am putut să fac până la un punct. Este și multă furie la mijloc, pe bună dreptate în cazuri cum este ăsta sau altele, când vorbim de violența împotriva femeilor, de exemplu, și de femicide.
Practic oamenii văd că statul nu-i mai protejează, că nu le mai protejează drepturile, nu le mai protejează libertățile, ia foc în mijlocul Bucureștiului și nimeni nu face nimic.
Şi tocmai de asta cred că această furie, această frustrare și resemnare o putem canaliza totuși în ceva pozitiv. Şi ăsta e pariul pe care noi îl facem și eu îl fac cu bucureștenii, în momentul acesta, la SENS.
Da, aveți dreptate să fiți furioși. Dar haideți să punem în fruntea Capitalei un om care luptă pentru București de atâția ani, care știe foarte, foarte bine administrația, fiindcă am fost acolo atâția ani de zile și m-am luptat și eu cu toate aceste instituții, cu corupția din ele.
Ba chiar am avut și succes în lupta cu corupția din ele. Și sunt un om care până la urmă vrea să facă niște proiecte pozitive, să reînnoade țesutul acesta social în care statul trebuie să te protejeze.
Şi da, vreau să simtă că au un om al lor acolo, iar felul în care noi am făcut aceste lucruri reflectă acest pariu. De ce? Fiindcă am spus „Ok, noi nu avem o subvenție de la stat, să mergem pe la toate televiziunile, să dăm sute și sute de mii euro”, cum ați văzut că au făcut AUR și Simion cu Realitatea PLUS.
Și oricum, dacă am avea subvenție de la stat, n-am face asta, n-am plăti presa. Și atunci am zis că am putea să stăm pe rețelele sociale și să facem acolo tot felul de lucruri. Dar ce rămâne în urma rețelelor și Tik-tok-ului de exemplu, care am văzut cum a fost folosit în campania de prezidențiale?
Atunci am spus că trebuie să revenim la bază, cred că trebuie să începem să vorbim cu bucureștenii direct. Și am strâns voluntari. În vara aceasta am început prima dată, am făcut un chestionar cu 20 de întrebări, pe care voluntarii noștri și eu l-am aplicat la peste 2.000 de respondenți.
Am întrebat cum evaluează fiecare domeniu în parte. Erau și întrebări deschise în care am întrebat care este cea mai mare problemă pe care vor să o rezolve în București? Ce v-ați dori? Ce proiect credeți că ar trebui făcut cu prioritate?
Şi după toate aceste conversații, am venit cu proiectele noastre și am zis: înțelegem că aveți o problemă pe zona de locuire și știam și asta din Consiliul General. Deci trebuie să începem să construim și să ne mișcăm și pe zona aceasta.
Trebuie să începem să vedem ce este la Administrația Fondului Imobiliar, căci acolo sunt convinsă că este vorba de foarte multe lucruri în neregulă.
Trebuie să vedem ce-i cu spitalele din București și să le facem accesibile, ca să nu mai trebuiască oamenii să plătească la privat. Atât de multe lucruri trebuie să construim și să deschidem. Sau poate nu este nevoie să construim, că în policlinici, de exemplu, sunt spații pentru a avea centrele acelea de permanență medicală prevăzute de lege. De asemenea, este o problemă cu accesul la spitale.
Lipsesc mii și mii de locuri de creșe și grădinițe. În București, nimeni nu se ocupă de asta. Mă rog, sunt primari de sector care fac două, trei, să zicem, o dată la trei ani. Este infim în comparație cu miile și miile de locuri care lipsesc și cu numărul de părinți care plătesc la privat educația copiilor lor. Se plătesc foarte, foarte mulți bani pe meditații la privat, pe școala după școală și pe alte activități extra curiculare.
Bugetul Administrației Spitalelor a ajuns la peste 700 de milioane de lei pe an și asta nu include salariile personalului medical, deci ale medicilor, care sunt achitate de către Ministerul Sănătății. Sunt bune investițiile, dar dacă tu nu ai acces la aparatura cumpărată în noile secții care au fost deschise și care urmează să fie deschise în spitalele Primăriei, la ce bun?
Dar de ce nu ai acces în spitale?
Nu găsești loc. Nu știi cum ai putea găsi loc. Ăsta este adevărul. Dacă vrei, și am vorbit cu foarte mulți oameni. de exemplu, să te duci la Spitalul Colțea, te duci în ambulatoriu și poate găsești o metodă ca după aceea să ai acces la o consultație de specialitate.
De fapt, în toate spitalele de stat din România, dacă vrei să-ți faci o programare, nu poți să faci asta. Sunt extrem de puține cazurile în care poți să-ți faci ca la privat programare la un medic pe care noi îl plătim din taxele noastre.
Și ce poate face concret Primăria Capitalei în sensul ăsta?
Un call center la care, dacă ești bucureștean, să suni și să-ți faci programare la spitalele Primăriei Capitalei.
Este vorba, prin acest call-center, de o centralizare, să nu mai se mai ocupe fiecare spital în parte?
În momentul acesta, poți să sun la un număr al spitalului, dar nu poți să faci o programare. Nu e vorba de centralizare, este vorba de a deschide acest serviciu pentru oameni încercați.
Multe dintre aceste promisiuni se lovesc de o realitate pe care o menționa inclusiv Nicușor Dan și de care se plângea când era primar general, respectiv faptul că Primăria Capitalei nu are suficienți bani, pentru că s-au alocat mai mult la sectoare, iar din ce a primit, cea mai mare parte se duc pe subvențiile la transport și la termoficare.
Cum ați putea schimba această situație ? Bănuiesc că la subvențiile la termoficare și la transport nu vreți să renunțați.
Nu o să renunț, bineînțeles. De exemplu, pentru call center cu siguranță sunt banii. Pentru a schimba directorii din spitale, care sunt acum interimari, și directorii de la Administrația Spitalelor, unde este totul politizat, n-ai nevoie de bani.
Să faci ordine în management și să ai oameni buni…
Nu ai nevoie de bani, dar sunt multe interese politice. Dumneavoastră veniți din afara sistemului. Cum îl veți controla?
Funcționarea tuturor centrelor medicale costă pe an mai puțin decât Fântâna lui Băluță din Sectorul 4, care a costat 7 milioane de euro.
Pe zona de tramvai și transport public electrificat, vor exista în continuare bani europeni. Se așteaptă pe noul exercițiu financiar al Uniunii Europene alocarea unui fond bun pentru zona de locuire accesibilă, de câteva miliarde de euro, probabil va reveni României numai din asta o sumă mare.
Și atunci și Bucureștiul trebuie să fie pregătit să atragă acei bani pe zona de creșe, grădinițe, care nu sunt atât de scumpe să le faci. O creșă cu 200 de locuri construită de la zero costă cam 7 milioane de lei.
Dar trebuie cineva să se preocupe de asta, să știe care este nevoia, să știe că trebuie rezolvată și că nu este suficient să le lăsăm primăriilor de sector, care nu sunt atât de vizibile și primarii se complac, dau banii pe borduri și pe alte lucruri care nu sunt atât de necesare.
Apoi, poți să faci inventarul tuturor terenurilor și imobilelor Primăriei Capitalei, să te preocupi să ai centrul de sănătate în cartier, să te preocupi să cumperi și să schimbi șinele de tramvaie, dintre care multe sunt deja în stadii avansate de contractare.
Să te preocupi să faci parcuri și să faci plantări în tot orașul, care iar nu costă atât de mult. Pe păduri urbane, încă sunt bani în PNRR, am putea să atragem cât putem de mult și noi, la Primăria Capitalei.
Și, bineînțeles, pe tranziția verde a Uniunii Europene mă aștept să fie în continuare bani, pe proiectele acelea de „renaturare”.
Un regulament nou adoptat anul trecut de Parlamentul European prevede că 30% din suprafața orașelor trebuie să fie umbrită de coroane de arbori.
După care, dacă stăm să ne uităm la partea de energie, și acolo există bani europeni, dar există la fel de puțină voință să se facă ceva.
Este în urmă și Ministerul Dezvoltării, și Ministerul Economiei și Capitala, care ar trebui să se comporte ca o capitală europeană și să vorbească de la egale egal cu BERD, cu BEI, cu Comisia Europeană, care de abia ne așteaptă să luăm fonduri, și să începem să negociem instrumente financiare foarte bune și condiții avantajoase pentru a pune fotovoltaice pe blocuri.
Începem cu instituțiile publice, dar trebuie să oferim un cadru, și Primăria Capitalei poate face asta și pentru asociațiile de proprietari, ba chiar poate oferi subvenții pentru oamenii care sunt vulnerabili și în sărăcie energetică.
Investiția nu-i foarte mare pe zona aceasta și zic că există fonduri din multe locuri pe care trebuie să le atragem pentru a face investițiile pe zona de termoficare, pe zona de mediu și de plantări de arbori și păduri urbane, pe zona de sănătate, pe zona de educație și de creșe sau grădinițe.
Apropo de voință politică, există această Strategie Integrată de Dezvoltare Urbană a Municipiului București care trebuia să fie în aplicare din 2020 și care a fost pusă pe ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului București abia în această toamnă.
S-au pierdut bani, practic, și s-a pierdut timp cu această strategie. De ce nu a fost tărăgăntată cinci ani, inclusiv în mandatul lui Nicușor Dan?
Nu a fost pusă în aplicare în mandatul lui Nicușor Dan, dar dacă vă amintiți, bugetul din 2021 și chiar și cel din 2022 au întârziat niște luni din cauza unor frâne politice puse pe niște negocieri care se produceau acolo pentru mai multe atribuții către viceprimar.
Ce pot să vă răspund eu este că, de exemplu, STB a fost dată practic în coordonarea viceprimarului Bujduveanu de la PNL și bineînțeles că orice strategie de dezvoltare a fost influențată și de oamenii puși la STB, la Administrația Străzilor, unde cred că este un domn de la PMP, dacă îmi amintesc corect domnul Bârgău.
Mereu acei directori trebuie consultați și cooptați atunci când se prevăd anumite proiecte la prioritizare în aceste strategii.
Nu știu exact ce s-a întâmplat cu această strategie, dar pot să vă spun ce s-a întâmplat cu alte proiecte pentru care am făcut și eu foarte multă presiune să se miște mai repede și chiar am reușit să le aloc buget la fiecare început de an. De exemplu, Registul Verde al Municipiului București.
Am insistat să prevedem acolo 18 milioane de lei în fiecare an pe credite de angajament, astfel încât să ne asigurăm că se face Registrul Spațiilor Verzi. Au existat tot felul de grupuri de lucru la care participau și de la Direcția de investiții și cei care făceau PUG-ul, fiindcă la un moment dat a existat ideea aceasta că poate ar trebui inclus în PUG Registrul Verde, și de la toate ADI-urile și de la Direcția de Mediu. Plus tot felul de consilieri din Primăria Capitalei.
Senzația mea, văzând cum au decurs lucrurile an de an, fiind eu consilier general și președinta Comisiei de Mediu, este că în fiecare an ba se schimbă puțin narativă, ba că s-a mai făcut un grup de lucru, ba că stați, că s-au gândit să treacă în PUG, ba că nu, îl scoatem la licitație.
Problema este următoarea: dacă nu vine cineva să pună piciorul în prag și să zică „Acum se face, vă rog frumos, nu se poate altfel”, deci să prioritizeze acest proiect, vom avea încă o situație negociată de directorii din Primăria Capitalei și de oamenii care sunt puși politic acolo și tărăgănează.
De exemplu, acum, la toate zonele care sunt pur și simplu distruse de mafia imobiliară în București, ne-ar fi fost extrem de util să avem un Registru al spațiilor verzi recunoscut și votat în Consiliul General, fiindcă era și probă în instanță, mai ales pentru amenzile aplicate pentru distrugerea spațiilor verzi.
L-am prevăzut și eu în programul meu și este o prioritate absolută.
Dar vă mai dau un exemplu pe strategiile acestea care sunt tărăgănate: masterplanul velo a durat foarte mult timp să fie făcut. A fost pus pe ordinea de zi a Consiliului General doar în an electoral, fiindcă știau că vor veni alegerile. Și a fost adoptat pe presiune de la asociațiile de bicicliști.
Dumneavoastră sunteți bine intenționată, nu există nicio îndoială din acest punct de vedere. Dar ce putere concretă ați avea ca primar general, având în vedere că nu aveți un partid mare în spate, deocamdată cel puțin, iar majoritățile în Consiliul General sunt deja făcute?
Sunt foarte multe lucruri de spus aici și vă mulțumesc pentru întrebarea aceasta. În primul rând, pe Codul administrativ, primarul general are foarte multă putere executivă și de fiecare dată va găsi o modalitate să ajungă la consens cu Consiliul General, din punctul meu de vedere, astfel încât să i se voteze bugetele și proiectele.
De exemplu, la schimbarea de organigramă sunt, într-adevăr, mai multe piedici puse. Administrația Nicușor Dan n-a reușit să schimbe organigrama Primăriei în 4 ani de mandat.
Dar eu, în calitate de consilier general, am depus proiectele de parcuri. Unele au trecut, au fost negociate și au trecut. Am depus amendamente pe buget, au trecut amendamente de-ale mele, inclusiv în administrația Firea.
Am găsit tot timpul o cale de a vorbi cu oamenii, de a-i aduce la masă și de a le spune până la urmă „Voi depuneți aici un jurământ care este în interesul și pentru binele locuitorilor municipiului București”.
În niciun paragraf al Codului administrativ nu se precizează vreo atribuție a consilierilor sau aleșilor locali față de partidul pe listele cărora au fost aleși.
Oamenii din Primărie mă cunosc, știu ce fel de om sunt, au colaborat foarte bine cu mine și au văzut că sunt un om care într-adevăr sunt bine intenționată. Și mai mult decât atât, cunosc bine legea, știu ce atribuții am pe legislație și știu unde îmi fac treaba și unde nu.
Tocmai de aceea relația noastră a fost tot timpul corectă. Pariul pe care l-aș face este pentru a schimba cultura organizațională din Primărie și peste 50 de subordonate. Unii oameni din Primărie sunt de multe ori puși politic, alții sunt interimari, și atunci acolo trebuie organizat concurs. Dar cea mai bună parte din ei sunt funcționari publici care vor să-și facă treaba și vor să muncească pentru București și bucureșteni.
De foarte, foarte multe ori sunt puși de șefii lor să facă cu totul alte lucruri, ce nu scrie în fișa postului. Așa că eu cred că de abia așteaptă să-și facă treaba, să aibă un om care-i susține, care le ține spatele și-i pune la treabă pentru rolul pe care ei și l-au asumat prin contractul de muncă. Eu cred că putem să facem mult mai mult pe această zonă.
Dar chiar și Nicușor Dan, care cel puțin în primul mandat a avut susținere în Consiliul General, nu a reușit să se atingă de niște zone, cum ar fi companiile municipale care au rămas, controlate politic și pe unde se scurg banii.
Da, fiindcă, de exemplu, doi ani a trebuit să scoatem Primăria Generală din falimentul lăsat de administrația Firea. Au fost, așadar, alte priorități și sunt convinsă că ar fi continuat să facă toate lucrurile pe care și eu acum le propun, respectiv să reanalizăm companiile municipale, să vedem unde se scurg banii pe contracte cu partidele, să vedem ce oameni sunt puși în acele CA-uri și să-i obligăm să respecte legea de guvernanță corporativă, să facă concursuri.
Să mergem și în zona aceasta de, să zicem, anticorupție și de eficientizare.
Degeaba ai un primar de la partid, căci loialitatea lui va fi pentru acel partid în fapt.
Să zicem că vrea să facă reforma Administrației Fondului Imobiliar sau reforma Administrației Străzilor și se duce acolo să vadă ce fac oamenii aceia cu 100 de milioane de lei pe lună, ce contracte dau mai departe și cum se comportă ei la serviciu ca să-și respecte contractul de muncă.
Dar acel partid este la guvernare cu alte partide, în Parlament, la fel, face majorități cu alte partide și bineînțeles că i se va zice „Sigur, dar știi că noi negociem alte lucruri la Guvern, la Parlament, nu avem timp să ne ocupăm de această problemuță a ta care este Administrația Străzilor sau STB”.
De asta spun că este, de fapt, un avantaj foarte mare să aibă bucureștenii un om independent. Eu sunt de la Partidul SENS, dar nu este în Parlament partidul nostru, nu este la guvernare și poate să negocieze strict în interesul bucureștenilor și al Capitalei cu celelalte partide mari.
Pentru că vom avea în spate și voturile cetățenilor, fiindcă acele voturi este clar că sunt date pentru un om așa cum l-au văzut, așa cum a venit cu proiectele în fața lor și care poate mereu să se ducă la ei și să-i întrebe ce priorități cred că ar trebui să aibă Bucureștiul.
De exemplu, anul viitor, în luna octombrie, putem să discutăm împreună cu cetățeni bugetul pe 2027. Pot să merg cu această susținere populară a bucureștenilor și în Parlament, și la Guvern, și la marii președinți ai partidelor politice și spun: „Știți ce, bucureștenii m-au ales pe mine. Au zis 65% din ei că trebuie să decidă Consiliul General unde se duc banii la sectoare sau la Capitală și în ce proporție. Hai să vorbim despre asta, fiindcă nu știu voi cum sunteți, dar eu sunt aleasă de oameni, nu de partide. Iar voi ați jurat să vă ocupați de cetățeni și de binele lor, nu de binele partidului, nu de jocuri politice și negocieri politice”.
Așa că puterea poate să vină din multe locuri și libertatea asta în politică, chiar dacă se câștigă foarte greu, este foarte utilă. Și se câștigă greu, căci eu puteam să fiu parlamentar și să am un salariu de acolo, puteam să fiu în consilii de administrație. Am refuzat.
Am refuzat în anul 2020 să fac parte dintr-o comisie plătită a Consiliului General, tocmai fiindcă știam că este negociată politic, ca multe alte numiri în funcție, și fiindcă am vrut să-mi păstrez independența.
De asta spun, această libertate și independență politică este plătită greu, dar costul merită, fiindcă în schimbul acestui cost capeți puterea reală de a negocia cu alți lideri politici mari, care au în spate niște interese obscure de partid, în niște ședințe la care nimeni nu are acces.
Și știu lucrurile astea, fiindcă și eu am fost într-un partid mare și știu cum erau discuțiile, cum se punea problema la numiri de oameni și la sinecuri.
Una dintre propunerile dumneavoastră care am văzut că a atras atenția și chiar a fost oarecum preluată și de un contracandidat este cea legată de locuințele accesibile pentru tineri. În ce măsură acest lucru este realizabil și nu este doar o promisiune populistă, mai ales că Partidul SENS are o aderență foarte bună la tineri în perioada asta?
Da, avem aderență, fiindcă propunem lucruri care lor le rezolvă problemele, cum este și aceasta a locuirii. M-au întrebat oamenii de ce nu am propus 50.000 de locuințe, de ce am propus numai 5.000 și într-un termen atât de larg, 10 ani…
Care nu rezolvă decât foarte puțin…
Am zis că trebuie să vedem și ce putem închiria, să vedem și ce putem cumpăra, trebuie să vedem cum putem negocia, să avem un cadru de negociere cu dezvoltatorii, fiindcă ei vor să-și construiască nu știu câte etaje și nu știu câți metri pătrați, pe care apoi să îi vândă pentru profit. Dar ar trebui ca Primăria să fie un actor și să spună „trebuie să respectăm legea”.
Negocierea trebuie făcută în sensul în care o parte din acele locuințe pe care le vor construi să revină la municipalitate, iar Primăria Capitalei apoi le va da cu chirii plafonate către oamenii care sunt sub limita sărăciei.
În alte state europene există legislație care la noi nu există și care îi obligă pe dezvoltatori ca o parte din locuințele pe care le fac să le predea către municipalitate.
Eu nu sunt în Parlament, partidul meu nu este în Parlament, dar va propune această modificare legislativă ca și la București, ca la Madrid, Viena sau Londra, să avem zona aceasta reglementată, fiindcă nu este ok ca oamenii să devină din ce în ce mai ineegali, unii să trăiască bine, alții să trăiască extrem de prost într-un oraș totuși, bogat.
Nu vrem lux, vrem decență pentru toată lumea. Şi mai trebuie să vedem cum putem să găsim soluții pentru a construi locuințe pe bani europeni, de exemplu, că știm că vin în 2028, pentru a negocia cu dezvoltatorii, pentru a găsi terenuri să putem construi, că noi încă nu avem un inventar al tuturor terenurilor și imobilelor Primăriei Capitalei, de la Direcția de fond locativ sau de la Administrația Fondului Imobiliar.
Dar trebuie să schimbăm paradigma asta, că dacă nimeni nu se ocupă să vadă ce putem face pe locuire și care ar fi soluțiile, nu se va face pur și simplu nimic.
Și mă bucur că au preluat alți concurenți tema după ce ne-au criticat foarte tare. Mă aștept să o susțină în Consiliul General.
Problema fundamentală a acestor programe de acordare de locuințe, dacă ne uităm în trecut, este că în general este foarte greu să le ții departe de corupție. Mă gândesc la ANL, unde trebuiau să fie locuințe accesibile pentru tineri și până la urmă s-a transformat într-un program de pile și relații.
Primăria Sectorului 1 are un bloc cu locuințe sociale în care, de fapt, locuiesc pile, inclusiv ale fostului primar Chiliman, care nu au putut fi scoasă din apartamente nici până azi.
Asta este nedreptatea pe care mi-o semnalează zeci și zeci de oameni mie, în calitate de consilier, de atâția și atâția ani. Veneau în audiență și se plângeau că pică pe ei locuința pe care o aveau închiriată de la Administrația Fondului Imobiliar (AFI), deși plăteau sume uriașe pentru întreținere.
Deci nedreptățile astea se văd, tot sistemul ăsta de pile, relații și oameni politici, puși în fruntea acestor companii. La AFI, de exemplu, am văzut că au un buget de vreo 24 de milioane de lei, din care jumătate sunt salarii. Este o instituție care n-a fost reformată din anii 1990, nu știm ce este acolo, multe din dosarele lor sunt pe hârtie în continuare.
Trebuie să avem o evidență cu ce se face. Și putem interveni aici, pentru că directorii sunt în subordinea primarului general semnează contracte și au o evaluare anuală.
Deci, până la urmă, trebuie să te ții de capul acelui om, să facă treabă, să îi spui care este legea și să vezi ce nu face corect și pe lege.
Adică nu este ca și cum nu poți să-i prinzi pe niște oameni că merg pe burtă sau că fac nedreptăți. Poți, dacă te preocupi de asta. Nu singur, desigur, ci cu avocați și departamentul juridic.
Eu am propus așa: noi trebuie să construim locuințe, trebuie să închiriem, trebuie să cumpărăm locuințe, să schimbăm puțin paradigma, să reformăm AFI, să fie dosarele complete, transparente, să aibă toată lumea acces la ele. Dosarele de aplicare să fie procesate repede.
Dar eu nu vreau ca oamenii respectivi să primească în proprietate locuința. Există acest model, de exemplu la Madrid, în care cumperi efectiv locuința. Dar oamenii își schimbă veniturile pe parcursul vieții, căci miza este să fi ajutat să ieși din sărăcie și să te îndrepți spre venituri medii sau mari.
Trebuie să dăm locuințele în chirie plafonată, există deja lege pe asta, așa se face în prezent cu locuințele sociale. Dacă veniturile tale s-au schimbat, pleci din locuință.
De exemplu, există mii de profesori suplinitori în București care primesc 22 de lei pe oră și unii dintre ei au renunțat, pentru că nu pot să-și plătească chirie. Dacă vrem să creștem nivelul școlilor, al tuturor școlilor, ar trebui să găsim o modalitate, fiindcă este clar că Ministerul Educației nu plătește profesorii la nivelul corect.
Propunerea mea ar fi ca și profesorii suplinitori să aibă acces la aceste chirii plafonate, că sunt la început de drum și le-ar rezolva o parte din bugetul lor lunar.
Avem zeci de mii absolvenți de facultate în fiecare an în București, dar mulți dintre ei pleacă, nu rămân în orașul nostru care devine prea scump. Iar noi, ca primărie, ridicăm din umeri.
În spațiul public a apărut o discuție despre veniturile dumneavoastră. Din ce trăiți. Ați fost întrebată și la Hotnews despre acest lucru și acolo ați răspuns că o parte din veniturile dumneavoastră vin din chirii. Acest răspuns mi-a atras atenția: asta înseamnă că aveți mai multe locuințe?
Nu, am o proprietate, noi stăm cu chirie. Avem o familie, partenerul meu….
Venituri din chirii, așa ați declarat…
Am un apartament… Stați puțin. Ce mă întrebați?
Aveți mai multe locuințe? Pentru că noi avem niște experiențe negative cu politicieni cu mai multe locuințe.
Am un apartament de 45 de metri pătrați, care este dat în chirie din anul 2021. Familia mea, cu partenerul și fetița mea, stăm în chirie, plătim chirie.
Așa cum ați declarat, că aveți venituri din chirii, părea că aveți mai multe locuințe.
Așa se numește pe lege, sintagma juridică, „venituri din chirii”. Nu avem mai multe locuințe, locuim și noi într-un apartament de bloc comunist, plătim chiria acolo, iar eu am un apartament pe care l-am închiriat. Probabil întrebarea dumneavoastră este de ce nu stăm în acel apartament?
Este mai mic decât cel în care stăm cu chirie, partenerul meu lucrează de acasă de multe ori.
Am pus această întrebare pentru că ar fi fost ciudat ca dumneavoastră să vorbiți de egalitate, de împărțire echitabilă a veniturilor și locuirii, dar în același timp să aveți mai multe locuințe.
Din contră, sunt atacată că am prea multe venituri sau prea puține. Dar am explicat mai devreme de ce am decis, de exemplu, să nu fiu în consilii de administrație, să nu primesc sinecuri, să nu fiu consilier la ELCEN sau în alte locuri unde sunt puși oameni politici de atâția și atâția ani.
Trebuie schimbată această paradigmă, fiindcă acolo, în locurile respective, care sunt ocupate de politruci și de oameni puși de la partid, de fapt, ar trebui să fie profesioniști, să fie oameni care nu au nicio legătură, poate, cu partidele sau dacă au legătură cu partidele, în momentul în care semnează contractul respectiv, să uite de partid.
Nu este neapărat o problemă să fii membru de partid. Este, până la urmă, firesc ca o administrație să vină cu oamenii săi, că nu poți lucra cu cei ai adversarilor. Problema este că oamenii din partide sunt foarte slabi.
Vă contrazic puțin, fiindcă totuși administrațiile au fost căpușate de politic. Pe posturile respective legea prevede concurs. Ori oamenii buni care ar putea să vină la concurs știu că, de fapt, postul este rezervat pentru cine va veni din politic și nici nu-și mai bat capul.
Și nu este ok. Până la urmă unde va fi loialitatea acelui om care a câștigat un concurs aranjat?
Deci, totuși, trebuie depolitizare totală?
Trebuie să aducem oameni buni, care poate nu sunt membri de partid. Sigur, este un drept cetățenesc pe care îl avem prin Constituție să fim membri ai partidelor politice, dar nu asta e miza.
Miza este într-adevăr să încercăm să decăpușăm administrația de acești oameni pe care îi vedem ce rezultate au obținut pentru bucureșteni.
