Cercetătorii români avertizau cu aproape două decenii în urmă asupra unui risc geologic major: infiltrarea apelor de suprafață în Salina Praid – una dintre cele mai vechi și mai vizitate mine de sare din România, scrie publicația de mediu Green Report.
Studiul publicat în 2007 oferea o diagnoză completă și soluții tehnice clare.
Dar avertismentele au fost ignorate. Iar ceea ce părea atunci un scenariu de laborator astăzi a devenit realitate, cu consecințe grave pentru siguranța structurală a salinei și a comunității locale.
Într-o țară obișnuită să reacționeze abia după ce apare o criză, Salina Praid devine un studiu de caz despre ceea ce înseamnă ignoranța instituționalizată față de avertismentele științifice.
Studiu despre pericolul de inundații de la Salina Praid, realizat încă din 2007
Studiul realizat în 2007 de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive (INCDMRR) demonstra, prin metode cantitative și simulări geofizice, că masivul de sare este vulnerabil la infiltrarea apelor de suprafață, în special dinspre pârâul Corund.
Cu alte cuvinte: se știa, se măsurase, se recomandase. Dar nu s-a intervenit.
Lucrarea intitulată Addressing the Risk of Surface Water Intrusion in Old Romanian Salt Mines a fost prezentată în cadrul unei conferințe internaționale organizate de International Mine Water Association (IMWA) și se concentrează pe Salina Praid, unul dintre cele mai mari și vechi zăcăminte de sare din România.
Scopul principal a fost identificarea și cuantificarea riscurilor generate de pătrunderea apelor de suprafață în galeriile miniere abandonate, o problemă cu implicații geotehnice, economice și de siguranță publică.
Ceea ce diferențiază acest studiu de o simplă investigație de teren este complexitatea metodologică. Cercetătorii au aplicat metode de „tomografie electrică” (n.r. – ERT – Electrical Resistivity Tomography, adică Tomografie de Rezistivitate Electrică – o metodă geofizică modernă, folosită pentru a „vedea” sub pământ, fără a săpa sau fora), o tehnică geofizică care permite vizualizarea rezistenței electrice a solului, indicând astfel prezența apei în zonele subterane.
În paralel, au fost efectuate campanii de eșantionare și analiză chimică a apei, cu focus pe nivelul de cloruri și sodiu — markeri esențiali ai dizolvării sării.
Rezultatele au fost apoi introduse într-un model decizional original, denumit DKRControl, care integrează parametri geologici, hidrologici și istorici pentru a simula scenarii de risc.
Acest model permite o estimare spațială și temporală a pericolului, oferind un instrument de planificare bazat pe știință, nu pe intuiție.
Toate detaliile, în Green Report.
