Sicriul de zinc descoperit în București, în curtea Bisericii Izvorul Tămăduirii „Mavrogheni”, conținea rămăşiţele unei tinere de 19 ani, care a murit la jumătatea secolului al XIX-lea de tuberculoză.
Părinții fetei, o familie înstărită, au înmormântat-o pe aceasta într-un coșciug personalizat, cu multe detalii emoționante și o cu o sculptură atent lucrată.
Sicriul de zinc descoperit în București de arheologii Muzeului Municipiului
În august, arheologii Muzeului Municipiului București anunțau că au găsit un sicriu deosebit în curtea Bisericii Izvorul Tămăduirii „Mavrogheni”. Acesta fusese descoperit încă de la începutul anului, dar evenimentul a fost făcut public abia în vară.
„Și era primăvara anului curent, când, cu ocazia cercetărilor arheologice întreprinse de echipa Muzeului Municipiului București în curtea Bisericii Izvorul Tămăduirii Mavrogheni, în spatele unei cișmele și la vreo doi metri adâncime, turela a scârțâit metalic la contactul cu un obiect gri-verzui.
Tocmai fusese descoperit capacul unui sicriu, nu foarte bine conservat dar decorat cu îngerași metalici pe colțuri, care sigila înăuntru mărturii fizice dintr-o epocă apusă”, a scris atunci echipa muzeului.
Arheologii au povestit a fost luată decizia ca sicriul să fie scos întreg și pregătit pentru restaurare, urmând să fie deschis într-un mediu sigur și controlat, care să îi pună cât mai puțin în primejdie integritatea.
„Înainte de acest demers, au fost realizate analize chimice in situ și astfel a putut fi determinat că materialul din care a fost confecționat este zincul (puternic corodat), o informație capitală pentru a ști cum anume să fie manipulat și mai ales ce tratamente de restaurare îi pot fi aplicate”, menționau în august reprezentanții instituției.
CITEȘTE ȘI: Sicriu de zinc descoperit în centrul Bucureștiului. Nu este încă public ce conține
Mormântul unei copile iubite de părinții săi
La momentul anunțului public, arheologii nu au dorit să dezvăluie ce conține cu exactitate sicriul. Abia acum, în octombrie, Muzeul Municipiului București a prezentat povestea celei care a fost înmormântată în coșciugul cu patru îngeri.
„La mijlocul secolului al XIX-lea, o tragedie a lovit viața unei familii bucureștene, umbrind în veșnicie fericirea de odinioară. Viața fiicei lor iubite, abia trecută de nouăsprezece ani, s-a stins încet sub povara necruțătoare a tuberculozei. De parcă nu ar fi fost de ajuns, ea a suferit și de o sinuzită cronică, care i-a grăbit decesul.
Ziua în care au depus-o pentru odihna veșnică în curtea Bisericii Mavrogheni a fost cu siguranță foarte îndurerată, iar sicriul, o operă de artă, mărturisește despre suferința lor.
Detaliile fin lucrate oferă o poveste tăcută prin cei patru îngeri care păzesc simbolic colțurile sicriului, având aripi ușor deschise, delicat prelucrate. Prezența lor parcă oferind protecție trupului chinuit de boală. De-a lungul laturilor sicriului, motive florale se împletesc cu simbolul cel mai întâlnit al morții, craniul, un memento al fragilității vieții”, se arată în anunț.
Sicriul de zinc descoperit în București, cu o fereastră
Dar acest sicriu ascundea o mărturie a dragostei nesfârșite, scriu arheologii. Sub capacul exterior, a fost gasit un al doilea capac din zinc, mult mai personal.
„În zona unde odihnea capul, o mică fereastră fusese decupată, un ultim, sfâșietor rămas-bun pentru cei care o iubiseră atât de mult. Între aceste două capace, familia îndurerată presărase flori, foarte posibil roze, ofrande tandre, pentru a o însoți în ultima călătorie, pentru a o înconjura încă o dată de frumusețe.
Când capacul interior a fost ridicat, rămășițele tinerei fete erau învăluite cu grijă într-un giulgiu negru. Țesătura îi îmbrăca osemintele fragile de parcă ar fi încercat să o protejeze de întunericul mormântului.
La picioarele ei se afla așezată o perucă din păr natural. În viață, o purtase cu eleganță, prinsă cu un pieptene și agrafe, dupa obiceiul vremii, creând coafuri care reflectau grația și farmecul tinereții ei.
Mâinile purtau încă urmele unei vieți care odinioară pulsa cu căldură și vitalitate. Pe un deget strălucea timid un inel de aur, împodobit cu o cruce încrustată cu mici diamante, iar pe altul, un inel simplu din bronz.
Aceste semne ale existenței sale, purtate cu ea în necunoscut, încă mai spun povești despre iubire, credință și dorințe. Au fost cele din urmă mărturii ale unei vieți pe care, părinții ei au ales să o însoțească în cea din urmă călătorie”, a prezentat echipa de arheologi.
Comments are closed.