Datele Eurostat plasează Capitala României pe o poziție aproape șocantă în ierarhia europeană. Cu un indice al puterii de cumpărare de 87.400, Bucureștiul a depășit zone consacrate precum Bruxelles, Hamburg sau Praga.
Creșterea este una fulminantă față de anul 2020, când indicele era de doar 57.600.
În contrast, județele „bogate” din provincie, Cluj și Timiș, deși au depășit sau egalat media UE, sunt la jumătatea valorii Capitalei. Analiza Buletin de București arată însă o fractură majoră între Bucureștiul corporatist și zona sa limitrofă, Ilfov, dar și o discrepanță majoră între cifrele din tabele și calitatea vieții percepută de locuitori.
Bucureștiul nu mai este doar capitala polului sărăciei din UE care încearcă să ajungă din urmă Vestul, ci a devenit, statistic, o enclavă de prosperitate care surclasează alte capitale și regiuni industriale istorice ale Europei, arată datele Eurostat.
Cifrele pentru anul 2023, analizate de Buletin de Bucureşti, indică un nivel al puterii de cumpărare (PPS) de 87.400 pentru municipiul București, o valoare care plasează orașul de pe Dâmbovița mult peste Bruxelles, Hamburg sau Viena.
Criteriile pe baza cărora Bucureștiul a depășit alte orașe europene
Aceste date cimentează și o anomalie funcțională care ține și de sediile sociale ale marilor companii din țară, acolo unde se raportează performața economică reală. Dacă în 2020, anul pandemiei, indicele PPS aferent Bucureştiului era de 57.600, în 2023 acesta a explodat la 87.400.
Pentru comparație, regiunea Bruxelles se situează la 72.700, iar Hamburgul, unul dintre cele mai mari centre industriale ale Germaniei, stagnează la 72.000.
Bucureștiul a lăsat mult în urmă și Praga, care înregistrează 73.500 PPS, și se apropie de valorile unor regiuni ultra-bogate precum cele din jurul Parisului.
Explicaţia ţine de faptul că prețurile serviciilor, chiriilor și utilităților, deși în creștere, sunt încă sub nivelul din Germania sau Belgia, în timp ce profiturile raportate de multinaționalele cu sediul în Pipera sau nordul Capitalei sunt comparabile cu cele din Vest. Acest mix creează un PIB pe cap de locuitor ajustat artificial de mare.
Ilfovul, victima propriului succes imobiliar
Discrepanța este însă aproape halucinantă atunci când privim, după model european, zona metropolitană extinsă a Capitalei.
În timp ce Bucureștiul înregistrează un scor de 87.400 PPS, județul Ilfov rămâne la o valoare modestă de 28.100 PPS. Chiar și media combinată a regiunii București-Ilfov este trasă în jos la 72.600 PPS, tocmai din cauza performanței statistice slabe a județului care înconjoară Capitala.
Această situație descrie perfect statutul de „dormitor” al Ilfovului.
Asta pentru că mii de corporatiști cu salarii cu mult peste media naţională locuiesc în Voluntari, Popești-Leordeni sau Chiajna, dar produc valoare adăugată în București, acolo unde sunt înregistrate firmele angajatoare. Rezultatul este un județ Ilfov incapabil să își susțină şi să-şi dezvolte infrastructura din venituri proprii generate de producție, care rămâne dependent de taxele pe proprietate și de transferurile de la bugetul naţional. La acesta se adaugă și incompetența cronică din administrația publică locală.
Bucureștiul a depășit orașele europene, dar provincia ține pasul cu greu
În afara acestei bule bucureștene, restul polilor de creștere din România par să evolueze într-o altă țară.
Clujul, cu 43.500 PPS, și Timișul, cu 38.000 PPS, sunt singurele județe care au reușit să atingă sau să depășească media Uniunii Europene de 38.100.
Prosperitate pe hârtie, sărăcie în servicii
Totuși, realitatea din teren contrazice statistica Eurostat. Un locuitor din Hamburg beneficiază de sisteme de transport public integrate, spitale performante și spații verzi, capitole la care Bucureștiul este „repetent”.
Contrect, datele prezentate sunt ajustate la paritatea puterii de cumpărare. Dacă am compara PIB-ul, în euro propriu-ziși, diferența dintre București și Hamburg ar fi în favoarea germanilor. Totuși, pentru că un euro cumpără mai multe bunuri în România decât în Germania, Eurostat ajustează cifrele.
Această ajustare umflă artificial performanța țărilor cu prețuri mai mici şi crează impresia că nivelul de trai este similar.
În realitate, bunurile de import, cum ar fi mașinile, electronice, vacanțele în străinătate, costă la fel pentru un bucureștean ca pentru un parizian. Însă fără indicele ridicat de calitate al vieții aferent Marelui Paris.
