Hotărât lucru, Ciprian Ciucu este un administrator bun. Stau în sectorul 6 şi pot să mă pronunţ la prima mână: are un plan de ansamblu, atunci când trebuie face şi micromanagement, a schimbat faţa unor lucruri neschimbate cu deceniile şi are pârghiile politice să îşi ducă proiectele la bun sfârşit.
Pe scurt, faţă de alţi primari care stau în întuneric să facă mişmaşuri, Ciucu este… luminat.
Problema este că e un despot luminat. Un soi de fanariot transpus în prezent.
Acest Mavrocordat al timpurilor noastre s-a îmbătat cu aplauzele din societate că face bine, aşa că nu mai ţine cont de nimeni care îi contestă măsurile ori… care îi adresează simple întrebări.
Pe Facebook, îşi azvârle contestatarii în temniţa block-ului, de nici la Phenian nu se aud aplauze la unison cum au ajuns să fie la el în comentarii.
Iar în viaţa reală ia nişte măsuri discreţionare de parcă şi-a tras primărie pe persoană fizică.
Ultima ispravă este cea legată de dezbaterea care priveşte parcul Grozăveşti. A organizat o dezbatere PUBLICĂ!!! pe acest subiect, la care presa a avut… interzis.
CITEȘTE ȘI: Dezbateri publice fără presă, o inovație a Primăriei Sectorului 6
Asta cel puţin până când măsura absurdă a făcut valuri în spaţiul public.
Pesemne că dacă este vorba de fostul teren SRI, domnul Ciucu şi-a imaginat că la dezbatere este în CSAT, de o face cu uşile închise.
Argumentul său a fost că prezenţa presei ar fi făcut „tămbălău” (poate mercenarii „unşi” de colegii de la PNL fac tămbălău, presa are rol de informare, nu de făcut zgomot pentru a deturna atenţia).
Iar asta cu tămbălăul a fost prima greşeală de comunicare dintr-o spirală care l-a afundat şi mai mult.
A mai spus Ciprian Ciucu aşa: Să înteleg ca nu am dreptul să organizam întâlniri cu cetățenii fără presă? Pe bune? Aici s-a ajuns?
Aveţi voie, domnule Ciucu, să faceţi ce vreţi dumneavoastră, în limitele legii. La fel de bine cum presa are voie să participe la o întâlnire de interes public, atâta vreme cât şi-a anunţat intenţia şi vine în scop de informare.
Nu v-am vrut la acestă primă întâlnire cu cetățenii. Nu pe dumneavoastră în mod special, ci pe cei care nu locuiesc în zonă în general, a mai zis primarul.
Aştept o trimitere către regulamentul ori legea unde scrie că la o întâlnire de interes public vine numai cine vrea primarul.
Mai ales că era o chestiune de bun simţ: nu îşi anunţaseră prezenţa 40 de papuaşi care voiau să ceară azil politic, ci un reporter cu unica intenţie să informeze despre un proiect de interes public local.
Şi putem să facem un exerciţiu de imaginaţie.
OK, îi voiaţi doar pe cei din zonă. Dar dacă se anunţau două mii de cetăţeni care stau în blocurile de pe lângă Apaca-Poli?
Îndeplineau condiţia să fie „din zonă”, dar nu s-ar fi diluat dezbaterea?! Nu mai bine vine cineva care face comunicare de masă?
Şi încă una: OK, dacă țineți neapărat veniți, nu vă dă nimeni afară, dar poate ar trebui şi dvs. să fiţi mai deferenţi faţă de noi şi nu doar invers.
Acest hatâr pe care ni-l face groful să intrăm pe moşia lui poate se practică pe la Minsk, eu am toată credinţa că vrem să funcţionăm mai degrabă ca la un briefing de presă din, să zicem, Downing Street ori de pe la Casa Albă (spun asta cu pălăria ţinută sfios pe lângă corp, păstrând proporţiile).
De final, ceva mai light: Ne doream un alt format. Mai informal (nu să fim eu sau proiectantul mereu atenţi la o cameră de luat vederi etc.), mai relaxat, mai direct.
Da, am înţeles cu toţii că nu vă place să ieşiţi din zona de confort. D-aia comunicaţi pe Facebook unde aveţi controlul şi foarte puţin în alte medii.
Dar poate e timpul, dacă tot vorbim de „deferenţă”, să avem o comunicare instituţională corectă pentru că, până la urmă, beneficiarul acesteia este cetăţeanul, indiferent din ce unghi privim: de la înălţimea biroului de primar de sector ori de la măsuţa ponosită de ziarist.
