E început de săptămâna, îmi fac un ceai negru și mă pun la biroul de-acasă, ca să încep butonarea zilnică a calculatorului. Nu-s singurul care s-a apucat de muncă, normal. Deodată, îmi bubuie-n timpane un cunoscut refren – „dacă pleci, ia-mă și pe mine”. Întâmplător, chiar plec curând din localitate – dar nu cred că îmi e dedicată (neapărat) piesa. Totuși, de unde izvorâște acest cântec pe care sigur l-am auzit pe la vreo nuntă acum douăzeci de ani? Hm, din spatele blocului, de unde vin toate lucrurile bune, normal.
Îl ignor, ce să și fac, căci multe sunete nesolicitate are orașul și fiecare cartier e cu ale lui. Chiar și-așa, șlagărele persistă, decibelii se iau la întrecere, depășesc clar limita legală. Or fi de la un vecin mai lăutar – mi-a zis o vecină c-avem unul pe palier, se confirmă, l-am și auzit petrecând într-un weekend. Sau poate că face primăria niște repetiții pentru vreo chermeză din bani publici, cum se mai obișnuiește prin parcuri, să se bucure tot bucureșteanul de cultură moca. Era plauzibil, stau aproape de IOR, e drept, bucata retrocedată.
Este, totuși, o zi de luni într-o săptămână post-Valentine’s Day, ce eveniment să și fie? Poate se organizează ceva de Dragobete? Ciulesc urechile și scot, ca tot omul, capul pe geam. Nu dau în Bd. Duca, vorba unui vechi șlagăr rap, ci dau tot în parcarea din spatele blocului.
Îmi ia ceva timp până să asociez sursa sunetelor cu tipul îmbrăcat într-o geacă portocalie cu o căciulă albă. De la distanță zici că-i Drake în faimoasa memă.
Rapsodia Română? Neah. Inegalabilul Cătălin Crișan!
Neștiind ce să fac cu acest cadou audio matinal, l-am trimis unor prieteni, apoi am zis că mai bine să se bucure toată lumea, așa că l-am postat și pe Facebook-ul personal.
Ce era „wow” pentru mine era deja old news pentru amicii mei din vestul Bucureștiului. Aparent personajul cu boxa portabilă le este cunoscut de mai bine de un an. Colegul Florin zice că la el în Militari „primăvara el o vestește, nu ghioceii :))”, dar și că acolo, în vest, are program doar în weekend.
Tipul a fost raportat și prin Centru, dar și prin zona Grivița sau chiar la Dristor, unde sursele spun că o doamnă l-a admonestat că băga piese prea de jale. Pare-se că eu l-am prins fix în mijlocul unei migrații sezoniere din Vest către Est. Poate e și vorba de o reconversie profesională, având în vedere că mai nou se poartă colindatul la boxă portabilă, tot printre blocuri. De ce să te limitezi la doar câteva zile pe an când poți activa și vara? Să mai ziceți că nu-s antreprenori ai noștri.
Mie mi-a amintit de orașul Alexandria, unde teleormănenii care mergeau prin Centru ascultau, involuntar, muzică din niște difuzoare urbane care rulau ceva radio, pare-mi-se. Iar selecția de piese mi-a mai amintit și de un vers de-al lui Connect-R, pe vremea când era rapper și presta în necunoscuta trupă Gigantzii. Avea el un vers care era „special pentru Gabriel Dorobanțu, mai dă-te-n plm cu gara ta ca nu e așa de mică”.
Firește că domnul nu e singurul cântăreț urban din Capitală. Mai e și doamna Cerasela, făcută faimoasă de Grasu XXL și Guess Who, doamnă a cărei voce unplugged mă răscolea în diminețile de weekend. Amicul Mihai Popescu, mare cunoscător al subculturii urbane și recenzor de mâncătorii de cartier, mi-a listat alți câțiva rapsozi: „e un băiat care canta Oasis pe la Luca la Unirii 2, o doamnă pensionară ucraineană/rusoaică care cântă ceva populară operetă, un băiat cu tobe africane și unul cu populară care stătea pe la colțul vizavi de magazinul Unirea pe vremuri. Și la Dristor erau cândva niște ucraineni cu boxa care cântau ceva muzică ușoară de jale”.
În fine, dacă l-ați mai văzut și voi prin oraș, sunt curios pe unde l-ați văzut (și când) și mai ales ce reacție ați avut? V-a înseninat ziua sau, din contră, ați avut reflexul să sunați la poliția locală sau să-l admonestați cumva? Dați-mi un mesaj pe redactie [at] buletindebucuresti [punct] ro, pe Facebook sau pe Instagram.
