O gălăgie de scântei şi un sunet de fier pe fier cutremură internetul cu aceeaşi vibraţie pe care o simţi în călcâie aşteptând un tramvai în anumite zone din Bucureşti. Un anunţ fulger, în primă instanță, a dus în două zile la scandalizarea opiniei publice, în adevăratul sens al cuvântului, cu petiţii și luări de poziţie: „nu schimbaţi denumirea staţiei de metrou Timpuri Noi. Nu vrem Octavian Udrişte!”
Şi poate că e ceva normal, mai ales că argumentele şi comunicarea Metrorex pe subiect au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârşire.
Însă, dacă mulţi dintre noi şi-ar pune totuși şi întrebări, în afara certitudinilor cu care trăiesc, cum ar fi „de ce naibii s-a decis chestia asta abia acum?”/ „de ce lumea-i nervoasă în halul asta?”, poate că supărarea ar fi fost mai temperată.
Pe holurile de la Metrorex se ştie de ceva timp că inginerul Octavian Udrişte este, la ora la care citiţi aceste rânduri, pe româneşte, „cu un picior în groapă”. Nu a fost un personaj vocal în ultimii 30 de ani, însă cu siguranță toată breasla feroviarilor îl ştie şi este şi va rămâne o somitate în domeniu. Portretul său îl găsiti pe Club Feroviar, al cărui preşedinte de onoare încă este.
Acum, după hotărârea Consiliului de Administrație de mai sus, tot pe holurile Metrorex se discută că, cel mai probabil, când se va întâmpla, va fi un eveniment cu o plachetă dezvelită, şi nimic mai mult, iar în contextul dat s-ar putea nici sa nu se mai facă ceva cu denumirea staţiei. Procedural şi juridic oricum trece foarte mult timp, timp pe care oameni dintre noi nu-l mai au.
Ce e cert, e că la ora la care vorbim, un profesionist desăvârșit, care şi-a dedicat viaţa căilor ferate si metroului bucureștean, își aude la televizor numele malaxat într-o pastă de esență dâmboviţeană.
