Aeroportul Otopeni „trosnește” sub greutatea a 16 milioane de pasageri, o mână de angajați sunt sufocați de volumul mare de muncă, iar investițiile reale și performanța din birouri au fost parcate de aproape trei decenii într-un hangar al incompetenței. Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) produce bani pe bandă rulantă, însă mulți nu știu acest aspect.
Cele mai recente date de la Ministerul de Finanțe, aferente anului 2024, arată un profit net de aproape 120 de milione de euro la o cifră de afaceri de 270 de milioane de euro.
Aceaste sume vin să cimenteze un alt record. Entitatea reprezintă o veritabilă mină de aur a Capitalei care a ajuns să funcționeze ca un ecosistem financiar închis.
Recent, liniștea acestui sistem a fost tulburată de un singur cuvânt, pronunțat la Palatului Victoria: BURSA.
Teama de transparență și votul împotriva listării
Ideea listării la Bursa de Valori București (BVB) a lovit ca un upercut consiliile de administrație și rețelele politice de influență din toate companiile controlate de stat. O eventuală listare ar însemna audit la sânge și transparență totală.
Administrațiile ar fi obligate să treacă la o conducere bazată pe performanță, fapt care ar elimina criteriile bazate pe carnetele de partid.
În cazul CNAB, „fortăreața” sinecurilor a reacționat a reacționat din timp prin tragerea obloanelor. În iarnă, conducerea a votat împotriva listării și a declanșat o serie de contramăsuri.
Între timp, pentru a mima competența, oficialii au anunțat peste noapte modernizări și tot soiul de investiții, în cascadă. Ultima, și cea mai amuzantă pentru specialiștii în transporturi, este realizarea unui tunel pe sub DN1.
Zona este intens urbanizată, acum primește o magistrală de metrou în subteran, iar ideea vine la pachet cu niște exproprieri greu de cuprins cu mintea unui muritor.
Cert e ca deja a costat 648.000 de lei, bani care sunt plătiți pentru un studiu de fezabilitate.
În timp ce publicul privește spre idei și machete, arhiva digitală a companiei suferă modificări radicale.
Transparența a fost ștearsă cu buretele la secțiunea Adunării Generale a Acționarilor de pe site-ul oficial. Hotărârile din anul 2025 s-au evaporat brusc iar pagina dedicată afișează acum doar documentele și convocatoarele proaspete din 2026.
„Scutul” juridic al opozabilității
Totuși, documentele din 2026 dezvăluie o strategie de supraviețuire a actualului management. Spre exemplu, pe ordinea de zi a Convocatorului pentru ședinta din 11 mai 2026 apare o prevedere cu impact major la punctul 2.
Directorul general al CNAB primește mandat pentru a îndeplini toate formalitățile cerute de lege pentru înregistrarea și asigurarea „opozabilității către terțe persoane a hotărârilor adoptate”.
Această formulare se regăsește identic în toate hotărârile din 2026.
Dar ce înseamnă, în traducere liberă, această obsesie pentru „opozabilitate”?
Este, de fapt, un scut anti-atomic juridic. Este mecanismul prin care deciziile de partid și interesele de grup devin literă de lege, inatacabile în fața oricărui guvern reformator.
După ce sunt votate, actele devin inatacabile iar deciziile dubioase devin fapte legale incontestabile.
Un exercițiu practic „de imaginație”
Să presupunem ca la vârful CNAB se votează o achiziție cu „dedicație”, de exemplu un contract de consultanță de 1.000.000 de euro. Cât timp decizia este doar pe o hârtie internă sau pe site, este vulnerabilă.
În momentul în care devine opozabilă, adică înregistrată la ONRC și publicată în Monitorul Oficial, actul rezultat capătă o forță juridică plină.
Dacă o instituție de control, cum ar fi Curtea de Conturi, vine ulterior în inspecție, răspunsul conducerii va fi standard și imbatabil: „Există mandat legal, aprobat și înregistrat oficial”.
Auditorii statului verifică de regulă doar trasabilitatea procedurilor, dacă documentele au fost întocmite corect, nu și oportunitatea comercială sau jaful din spatele sumei.
Blindarea veniturilor de lux
Noua procedură privind „opozabilitatea” este folosită și pentru securizarea veniturilor personale ale decidenților până în 2028. Potrivit grilei de salarizare adoptate în iarnă, membrii neexecutivi încasează lunar un venit net de aproximativ 27.200 de lei pentru simpla participare la ședințe.
Directorii executivi ajung la un net estimat de peste 40.000 de lei, la care se adaugă mașină de serviciu, șofer personal plătit din bugetul aeroportului, carburant decontat nelimitat și polițe de asigurare de răspundere civilă profesională(adică pentru o „presupusă” incompetență).
Odată înregistrată, plata acestor sume devine o obligație contractuală a companiei. Un nou management, dacă ar dori să oprească plățile, ar fi dat în judecată și ar pierde procesul, tocmai pentru că actul inițial a produs efecte juridice ireversibile.
Indicatori de performanță concepuți pentru a fi atinși
Veniturile conducerii depind totuși de un set de Indicatori Cheie de Performanță (ICP).
Buletin de București a descoperit că aceștia au fost aprobați recent prin Hotărârea AGA nr. 2 din 26 ianuarie 2026.
Documentul analizat arată clar nivelul de „exigență” impus administratorilor.
„Rata cheltuielilor de capital” are o țintă minimă de doar 1,31%. Cu alte cuvinte, compania nu este obligată să investească masiv în dezvoltare pentru ca șefii să-și încaseze banii.
Un alt indicator specificat în anexa hotărârii este „creșterea numărului de pasageri” cu 5%. O altă „glumă juridică”.
Cum Aeroportul Otopeni a procesat în 2024 aproape 16 milioane de pasageri, cu 32% peste capacitatea de proiectare, iar traficul „explodează” de la an la an, obiectivul se atinge prin interție.
Asta în timp ce pasagerii sunt captivi într-o infrastructură critică, iar monopolul de stat garantează încasări constante.
Această metodă asigură protecția oamenilor cheie care sunt rotiți ca un pendul prin consilii de administrație și secretariate de stat, la fel ca actualul director general Bogdan Mândrescu, aproape absolvent al Facultății de Teologie de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, potrivit CV-ului de pe site-ul companiei.
Tăcerea care îngroapă milioanele de euro
Mecanismul suprem de apărare a contractelor cu dedicație este termenul de „decădere”. Publicarea oficială a deciziilor declanșează un cronometru pentru eventuale contestații.
Dar cine să monitorizeze zilnic Monitorul Oficial și ulterior să ia atitudine?
După expirarea termenului de contestație, o decizie prin care s-ar direcționa un contract, să zicem de 648.000 de lei, devine inatacabilă pe vicii de procedură.
Din documentele analizate, Fondul Proprietatea cu cei 20% reprezentativitate și care ține cu greu becul aprins în AGA a ajuns să fie doar un observator în fața blocului de 80% majoritar controlat politic, prin Ministerul Transporturilor.
În plus, ultimele convulsii arată că CNAB nu prioritizeză în mod real construirea unui terminal nou până în 2031, în cazul căruia a fost acceptată o perioadă de opt luni pentru realizarea conceptului de design, deși lucrările ar fi trebuit să înceapă în 1999.
Miza adevărată din spatele ușilor închise este menținerea unei „cetăți financiare” care are la bază bani publici.
Așadar, dacă ipotetic ar exista aterizări directe dinspre incompetența managerială blindată juridic, CNAB ar fi, fără îndoială, singura companie din lume care ar raporta un profit astronomic doar din vânzarea accesului la burduf pentru locurile de la clasa întâi.
Evident, acest privilegiu ar fi rezervat exclusiv celor cu carnet de partid.
