Ne spune DEX-ul că, în vechime, erau două feluri de juzi – jude-mare şi jude-mic: adică primar şi viceprimar. Deocamdată, Lucian Judele lived up to his name, cum ar spune englezul. Şi nu ca expresie, ci la propriu. Să vedem dacă buletinul îi este carte de tarot şi îi citeşte viitorul până la capăt. Ce este cert e că el încearcă – tocmai şi-a lansat candidatura pentru fotoliul de primar al Sectorului 3, într-un eveniment ţinut la Novotel, pe Calea Victoriei.
Un eveniment pe cât de muncit, pe atât de poticnit. Uitându-te la el, te simţeai ca un spectator la o piesă de teatru pusă în scenă de nişte copii de gimnaziu. Unii carismatici şi fără trac, alţii – tocilarii clasei – buni la învăţătură, dar fără talent şi speriaţi de reflectoare. Plus amfitrioni emoţionaţi, discursuri citite din foaie, glume scremute şi aplauze în te miri ce moment. Başca nişte „cartoane” triste full-screen cu spicuiri din discurs, unul dintre ele cu virgulă între subiect şi predicat. Chiar şi anunţul oficial făcut de preşedinta comisiei electorale din partid a fost umbrit de o bâlbă.
Fiecare invitat a urcat pe scenă pe acorduri din Imagine Dragons – Believer. Partid progresist, melodie progresistă, nu? Pe Judele, l-au lăsat, totuşi, pe clasic. A intrat pe Eye of the Tiger. Inspirat sau nu prea, dat fiind că şi Dăncilă a avut o intrare similară, în campania pentru prezidenţiale. Iar pe mine m-a dus cu gândul la evenimentele electorale ale PSD, când potenţaţii momentului intrau (parcă?) pe ritmuri de AC/DC.
Cum-necum, evenimentul a fost dus la capăt, iar fiecare a avut câte o săgeată de tras către Negoiţă. Inclusiv Judele. El, jude cu arc şi săgeţi, Negoiţă, gâde. Călău cu ditamai securea. Asta pentru că taie şi spânzură în Primărie, nimic nu se face fără voia lui. De altfel, i-a tăiat atribuţiile mai tânărului coleg, aşa că a rămas viceprimar doar cu numele. Ca-n buletin. Fără atribuţii, dar cu „gheare”. Judele îi dă bobârnace pe Facebook de câte ori apucă lui Robert Negoiţă, din te miri ce scandal mai apare – ori că-i vorba de standul de promovare al imobiliarelor familiei, de la Laminor, ori că sunt chestiuni cu iz penal, precum utilajele Primăriei folosite în business-ul privat.
În privinţa şanselor, e greu de spus. Să tot fie nouă luni până la momentul alegerilor, luni în care se pot întâmpla multe evenimente, care să îi facă pe nehotărâţi să vireze într-o parte sau alta. Dacă ne uităm la sigla de partid, sondajele arată PSD pe primul loc, cel puţin la europarlamentare (votanţi din Bucureşti) şi USR-ul pe II. Dar la locale nu e vorba (numai) de sigla de partid. E vorba şi de om. De notorietate versus prospeţime. De lehamite versus luptă de convingere. De proiecte duse la bun sfârşit versus hoţii, dovedite sau nu. De carismă, un pic de actorie şi limbă ascuţită. Şi când te gândeşti că nu e doar un dans în doi, ci un ditamai cadrilul, atunci chiar că e devreme şi greu de intuit. Să mai punem că, oficial, Negoiţă nici măcar nu-i din PSD? O ecuaţie cu multe necunoscute.
O să reuşească Lucian să fie Jude mare? Rămâne de văzut, dar e clar că în sectorul 3 va fi o luptă încinsă.
