A apărut o nouă escrocherie online: vânzarea bagajelor uitate sau pierdute în Aeroportul Otopeni. Nu e nimic neobișnuit în țara lui “Lasă că merge și așa”!
Internetul este plin de anunțuri, care par postate chiar de reprezentanții aeroportului. Totul la ofertă: 10 lei bagajul. Unde mai pui că putem plăti cu cardul. Deci, “ne civilizăm” și la acest capitol.
Escrocheria e bine pusă la punct: a fost creată o pagină falsă de Facebook, care seamănă perfect cu cea care aparține Aeroportului Internațional Henri Coandă. Cu un simplu click pe un link, banii de pe card sunt mai puțini cu 10 lei, iar noi suntem fericiții beneficiari ai unor bagaje. Care, surpriză, nu ne aparțin. Dar ce contează că avem chiloții, bluzele, pantalonii altor persoane? Am câștigat, s-a strigat Bingo!
Pe vremuri, făceam provizii. Nu conta că avem sau nu nevoie. Să fie! Pentru că și chiloții se găseau greu, nu mai vorbim despre altele. Să ne fi rămas mentalitatea de atunci? Și pentru “vânzător” și pentru cumpărător?
Daca românul n-ar crede, astfel de specimene „inventive” n-ar exista!
Mintea românului e inventivă. Și, aș zice eu, și credulă, până peste poate! Luăm de-a gata tot, fără să ne punem întrebări, fără să verificăm, lasă să fie! Lanțul slăbiciunilor nu poate fi distrus: ni se dă, noi luăm!
Dovadă sunt cozile imense de la magazinele cu reduceri. Ce contează că avem, în bucătărie, miliarde de oale? Ce, una în plus ne strică? Și dacă e și ieftină, mai bine! Fără măsură în nimic, românul nostru crede că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior, vorba aia.
Și, pentru că cititorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor: în niciun caz, bagajele călătorilor nu sunt puse la vânzare în cazul în care acestea sunt pierdute. Cei de la aeroport ne spun clar, că fiecare companie aeriană are o firmă care se ocupă de tot ceea ce înseamnă bagaje pierdute. Ele sunt depozitate, iar companiile fac tot posibilul să se întoarcă la păgubiți.
Prin luna mai, nici Poșta Română n-a scăpat de escrocherii. De pe un număr de telefon de România se trimitea un SMS prin care destinatarului i se aducea la cunoștință faptul că trebuie să primească un colet, dar adresa era incorectă. Trebuia să accesăm un link și de aici, într-o secundă, banii fugeau din conturi. Clasic, nu?
