Bun, acum că v-am atras atenția, haideţi să lăsăm telecomanda să se odihnească nițel. Şi feed-ul de social media, că prea l-am înroșit cu păreri.
Prin alte părți lucrurile sunt înroșite altcumva, de tragedii și drame la care privim, azi, ca la Netflix, aproape detașați și superficial implicați. Merge fibra, merge 5G-ul dătător de tulpini biologice prin unde invizibile la vremuri de pandemie, influencerii sunt în copac sus de tot lângă domnul Ghiță-soț, totul bine, aşa-i?
Căldura avem? Discutabil, încă ne bazăm pe Soare. Prea multă în anumite luni, prea criptă când bate crivățul de la Moscova. Civili suntem cu toții. Autorități în batice cu buline roşii, la fiecare colț de stradă, cu pauză de masă de la 12 la unu fix? Străzi făcute fâşii, înfundate de maşini pe locuri de parcare sacre, cât un deșert. Deflagrații subterane inopinate după zeci de ani de rugină, chimic confirmat.
Suntem împărtiți? Da, de-o parte şi de alta parcă a unui cordon care pulsează absenteism la fiecare tur de alegeri. Avem rachete-artificii, deasupra caselor şi printre blocuri, când e onomastică sau schimbare de prefix în cartierul de sector, la ore inumane? Cât pentru un Revelion în buclă, nu? Avem.
Îndoctrinați religios într-ale cleptocrației în funcții cheie, fierți în casta fini-cumetri care i-a propulsat acolo, lupi aserviți în blană de oaie şi oi în blană de edili peste cele şapte primării? Check!
Ne e rău cu ceea ce suntem şi avem, nu? E o problemă Grant, în coloana de refugiați dinspre periferie spre Centru, înjurând omul şi maşina personală în care se află, ca-n capcană, aproape fiecare dintre noi. Şi sistemul de transport public umanitar-orăşenesc în care urcăm pe speaker şi-n care nu avem loc de noi înşine?
Avem şi spații verzi ale oraşului în care au fost incluse şi cimitirele, în caz ca nu ştiați pe unde o să ne plimbăm prin parc pe lumea ailaltă. Avem cam tot.
Ne e rău, ne e bine, privind la Sud-Est de Berceni, circa 1.600 km distanţă? Ah, să nu uitam de ambulanțele ce gâjâie psihedelic prin intersecţii care au la bord enterocolită, AVC de la poluare sau capete sparte prin băi cu gresie alunecoasă, tensiuni arteriale de la zăcut în fotoliu şi nu inocenți mutilați de efectele unor cărţi scrise acum mii de ani. A, şi mai avem bormaşina din tavan, duminică dimineaţa, în timpul slujbei, de ți se ridică perciunii, în loc de alarme antiaeriene.
În fine, ne e bine, ne e rău?
