Se risipeşte mirajul sărbătorilor şi îşi face simţită prezenţa realitatea frustă din Bucureştiul lui 2025. Dar ce are dacă mai visăm un pic?
De exemplu, cum ar fi dacă luminiţele din brad s-ar transforma în semaforizare inteligentă? Pentru că da, este una dintre marile nevoi ale Bucureştiului – sistemul de semaforizare inteligentă, promis deja de câţiva ani, dar care mai are nevoie de încă pe atât să fie gata. Măcar pe lista de dorinţe să îl avem, pentru că, în realitate, în 2025, tot blocaţi pe Iuliu Maniu o să stăm şi tot vom ajunge de la serviciu acasă în mai mult timp decât se ajunge de la Ploieşti la Bucureşti.
Şi-apoi, ce-ar fi dacă beteala s-ar lăţi, s-ar umfla şi s-ar face conducte de termoficare? Mai e nevoie de câteva sute de kilometri de magistrală până când avariile vor deveni amintire. Lăsăm şi asta tot pe tărâmul visului, pentru că, în realitate, anul trecut s-au făcut puţin peste 70 de kilometri de conductă nouă şi nu se întrevăd îmbunătăţiri prea mari în ritm. E drept, este mai bine decât era în trecut, când nu se făcea mai nimic.
Încă o dorinţă pentru 2025 ar fi ca poluarea să se risipească, aşa cum s-a risipit norul de praf de puşcă de după „bombardamentul” de noaptea trecută (ironic sau nu, o altă sursă de poluare). Însă asta chiar pare o problemă nesolvabilă a Bucureştiului. Avem prea mult trafic auto, avem termoficare, avem centrale de apartament, avem arderi ilegale de deşeuri peste tot prin jurul Capitalei. Dacă de rezolvat nu pare că vom vedea vreo rezolvare, ar fi frumos ca autorităţile să se opintească împreună şi măcar să amelioreze situaţia.
Şi mi-aş mai dori stabilitate politică. Primarul general a anunţat că vrea să despodobească bradul de pe Elisabeta şi, de la anul, vrea să îl facă la Cotroceni. Dacă îi iese pasenţa, îl mai avem „la butoane” încă vreo patru luni. Apoi… cine vine? Cu ce plan? La o primă vedere, cele mai mari şanse le au Ciprian Ciucu şi Daniel Băluţă. Dar vor candida? Greu de spus, mai ales că Piedone este „liber de contract”, iar Gabriela Firea s-ar putea întoarce din „exil”. Pe Sebastian Burduja nu îl mai punem la socoteală, pentru că o nouă candidatură ar fi donquijoteană, dat fiind procentul de runda trecută.
Un lucru e cert – oricine ar veni nu are cum să rezoneze la virgulă cu proiectele lui Nicuşor Dan. Iar un nou primar ar putea veni cu noi proiecte. Şi atunci ce se întâmplă cu trenul metropolitan? Dar cu refuzul constant de a prelungi cel mai scump viraj la stânga? Apar din nou pe tapet proiecte precum spitalul metropolitan?
Iar cel mai mare semn de întrebare este legat de referendum. Nicuşor Dan îşi croise două măsuri pe chipul şi asemănarea sa, cu gândul că rămâne el şef un mandat, ba poate chiar două. Ce va face noul primar cu puterea sporită, dacă aceasta îi va fi acordată prin lege?
În final, ne gândim că problemele din urbea noastră pălesc în faţa unor demoni mai mari, care plutesc ameninţător asupra anului 2025, precum cel al iliberalismului. Şi apoi, dincolo de întoarcerea feţei către Rusia, mai avem şi povara economică, povară care ne-a cocoşat încă din prima zi a noului an. Iar sacul de ciment care ne-a fost pus în cârcă nu pare că va fi golit pe parcurs, ci, dimpotrivă, o să atârne şi mai greu…
