În Capitală, există cartiere în care la fiecare scară de bloc există cel puțin un consumator de droguri, se arată într-un reportaj „România, te iubesc!”.
Materialul jurnalistic aduce în prim-plan mai mult povești printre care și cea a lui Iulian, care după mai bine de șapte ani de luptă cu dependența, a fost nevoit să-și îngroape fratele din același motiv.
Șapte ani de dependență. Viața pe droguri
Iulian a consumat droguri în adolescență. S-a oprit în armată și părea ca viața sa intrase pe un făgaș normal. Asta, până la o petrecere în cinstea băiatului său, nou-născut.
S-a născut băiatul meu și am dat o petrecere și cineva a venit din vechiul meu anturaj și avea ceva la el. Și așa m-am reapucat de droguri.
Când venea de la muncă, își mai administra o doză, până să intre în casă. Își ascundea siringile în lift, de teamă să nu le găsească soția, admite Iulian pentru jurnaliștii „România, te iubesc!”.
Viki Dobre, soția sa, i-a îndurat schimbările bruște de compartament timp de șapte ani, în speranța că se va schimba, că vor reuși să treacă împreună prin lupta cu dependența:
Eu nu am avut niciun contact cu viața asta, cu consumul de droguri, nu știam nimic despre droguri, doar că vedeam comportamentul lui când era foarte drăguț, foarte amabil, foarte iubitor și altă dată se certa cu mine, dar fără niciun motiv, adică devenea extrem de vulcanic, exploziv, îi sărea țandăra și nu înțelegeam.
Situația s-a înrăutățit când a trecut „pe legale”. Iulian a fost dat afară din armată. Își amenința deseori soția, o condamna. Scria mesaje pe pereți: „Tu ești vinovată!”.
La un moment dat, a amenințat-o că-i va da foc, povestește Iulian cu regret în voce:
Aveam o sticlă de gaz sau de motorină, am aprins și am amenințat-o dacă o faci, o să-ți dau foc. Da, din păcate am trecut și prin asta și ea a trecut, mai rău ea.
