Poluarea din Capitală ne afectează pe toți, fie că vrem, fie că nu. Anette Madelene Dăncilă este, în prezent, profesor, în cadrul Facultății de Inginerie Chimică și Biotehnologii. Cu un master în „Depoluarea efluenţilor din industria chimică”, dar și un doctorat a cărui temă a abordat procesele de depoluare pe bază de oxizi a gazelor reziduale, șeful de lucrări al departamentului Chimie Analitica si Ingineria Mediului din cadrul Politehnicii este unul dintre cei mai avizați specialiști cu privire la fenomenul care ne frământă și ne omoară, lent, pe toți.
Buletin de București a stat de vorbă cu experta pentru a afla mai multe despre cum ne afectează poluarea din Capitală, despre cât de eficientă ar fi o zonă cu emisii reduse în centrul Capitalei dar și despre cât de mulți tineri aleg o carieră în domeniu.
***
Buletin de București: Cum ne afectează poluarea din Capitală?
Madelene Dăncilă: Hai să începem cel mai bine cu o definiție a poluării. Practic, atmosfera, căci despre ea vorbim în principal, este un amestec de gaze care are compuși permanenți, precum gazele nobile ca neonul, argonul sau kriptonul, gaze cu un timp de viață de ordinul miilor de ani dar și gaze cu variație lentă, așa cum este cazul dioxidului de carbon. Tot în compoziția atmosferei mai găsim și gaze cu variație rapidă, oxizii de sulf, hidrogenul sulfurat sau dioxidul de azot.
În mod normal, în atmosferă nu ar trebui să existe cantități mari din aceste gaze cu variație lentă și rapidă, dar din cauza diverselor activități economice sau a traficului, cantitățile de gaze cresc foarte mult. Așa apare poluarea.
Acum, ca să răspund și întrebării referitoare la modul în care ne afectează, trebuie să știți că prin acumulările acestor gaze se reține mai multă radiație solară decât în mod normal. Acest lucru se simte foarte ușor când mergem din oraș către pădure, pentru că temperatura scade, datorită unui nivel de poluare mai mic. Mai mult, odată cu poluarea atmosferică și aerul devine irespirabil, iar poluanții care intră în componența lui vor reacționa chimic cu substanțele din organismul nostru. Dioxidul de sulf, de exemplu, poate reacționa cu mediul umed din mucoasa nazală și astfel ia naștere acidul sulfuric.
Asta înseamnă că dacă tu, ca om, stai la plajă, iar uzinele de pe acolo emit gaze încărcate cu poluanți în atmosferă vei avea pielea afectată. Aceste gaze sunt mai grele, ele coboară în jos, către sol, unde întâlnesc plantele și oamenii. Cât despre modul de manifestare, asta pentru a avea un exemplu cât mai des întâlnit, îți dai seama că au loc aceste reacții când în primă fază apar niște mâncărimi. Dacă nu sunt îndepărtați poluanții, mai apoi veți sesiza că mâncărimile se transformă în prurit, iar pe piele apare ca o roșeață. Unii consideră că au alergie la soare, dar mulți nu știu că ei de fapt au interacționat chimic cu poluanți din aer.
Dacă însă ne raportăm la aparatul respirator, aceste gaze conduc la îmbolnăvirea populației și prin astmuri, de care auzim că afectează tot mai mulți copii și vârstnici. De ce? Pentru că ei, copii, respiră de mai multe ori pe minut deci implicit și cantitatea de poluare inhalată este mai mare decât în cazul adulților. Reacțiile acestea cu formare de acid la nivelul plămânilor sunt foarte periculoase, deoarece în timp îți pot măcina cumva plămânii. Au fost cazuri în Japonia, în special acolo unde locuințele muncitorilor erau foarte aproape de un anume combinat, când gazele toxice de la muncă ajungeau și în apartament, iar prin expunere îndelungată a crescut numărul de îmbolnăviri.
Care sunt de fapt, cei mai mari poluanți din București?
Păi, în primul rând, arderile deșeurilor, mai ales când sunt făcute necontrolat. Toți acești agenți economici, până și CET-urile, care se folosesc prin alte locuri și de arderea cărbunilor, nu numai de gaze sau păcură, pentru producerea agentului termic sunt periculoase, dacă nu au sisteme de filtrare a gazelor eliberate în atmosferă.
Apoi, traficul rămâne și el în vârful clasamentului.
Ne-ar putea ajuta implementarea unei zone cu emisii reduse în centrul Capitalei, asemenea modelului francez din orașe precum Paris sau Strasbourg?
Ar fi bine să se implementeze, dar va fi greu cel puțin la noi, în special în Capitală, pentru că ar trebui să se investească foarte mult astfel încât transportul în comun să îi atragă pe toți spre renunțarea la mașina personală. Transportul public ar trebui sistematizat, așadar, pentru a fi cât mai eficient.
Ar mai trebui generate și cât mai multe spații verzi, dar nu prea avem cum să facem asta, pentru că nimeni nu ar renunța la locul de parcare pentru un parc.
Este bine însă că măsurăm poluarea, chiar dacă nu o facem la fiecare colț de stradă, pentru că putem anunța populația să se ferească de anumite intervale în care sănătatea ar avea de suferit. Chiar și așa, să știți că aerul intră în casă și cu geamul închis. Deci dacă te baricadezi în casă cu geamul închis iar afară este un aer poluat, inevitabil îți va intra și în casă, într-o concentrație bineînțeles mai mică.
La ce riscuri ne expune un aer poluat? Ce pățim dacă respirăm un astfel de aer?
Printre riscurile amintite mai devreme mai putem adăuga și bolile cardiovasculare, care pentru unii pot conduce la deces. Apoi, dacă respirăm un aer încărcat cu poluanți ce au caracter acid, acele gaze cu variație rapidă, atunci se pot forma substanțe care ne pot arde organele la care ajung.
Dacă vorbim și despre Smog, acesta iarăși ne-ar putea conduce în timp la deces, deoarece este format din compuși foarte toxici, ce provin din arderile incomplete ale combustibililor, precum benzina, motorina și așa mai departe.
Dacă zona de emisii zero nu ar fi foarte fezabilă, ce soluții am mai putea aborda pentru un aer mai curat?
Cel mai bine ar fi să avem cât mai multe spații verzi. În Sectorul 4 unde locuiesc, spre exemplu, linia de tramvai nu mai este betonată, având gazon. În felul acesta, gazele care se emit la nivelul țevilor de eșapament sunt aspirate mai ușor de către gazonul respectiv, dar mai există și alte soluții.
Putem să plantăm tot felul de arbuști, sau arbori. Stejarul, teiul, sau carpenul ne-ar putea ajuta foarte mult. Ar mai fi și molidul, însă datorită schimbărilor climatice, sezonul de vară nu este atât de prietenos cu acesta, cu toate că iarna, când toți copacii sunt uscați, acest conifer ne-ar ajuta mai mult decât credeți. Trebuie să înțelegem că avem nevoie de spațiu verde, cu toate că pe ploaie ne murdărim încălțămintea dacă s-a format noroi, spre deosebire de o alee asfaltată, dar pe călduri mari, aceste suprafețe betonate amplifică disconfortul.
Care este cea mai evidentă relație dintre încălzirea globală și poluare?
Există o astfel de legătură, pentru că această încălzire nu este nimic altceva decât o acumulare mare de gaze cu efect de seră, care provin din tot felul de activități poluante. Unul dintre gazele cu o amprentă mare este chiar și metanul, care este generat în cantități mari în gropile de gunoi neautorizate.
Altă categorie de compuși dăunători este și cea a clorofluorocarburilor, care deși erau folosite în deodorante, răcitoare, frigidere, dezinfectanți sau la stingerea incendiilor în anii 1980 au fost încet retrași, pentru că au un timp de înjumătățire mare. Studiile au mai arătat și că acești compuși contribuie și la absorbția radiației solare, deci și la o temperatură mai ridicată.
CITEȘTE ȘI: „Pungi” de metan, deasupra gropii de la Vidra. Activiștii de mediu susțin că au fost amenințați de operator
Predați în cadrul Facultății de Inginerie Chimică și Biotehnologii. Ce oportunități au studenții în cadrul acesteia? De ce ar trebui să aleagă un program de studii aici?
Această facultate nu este una deloc nouă. Ea are peste 87 de ani de funcționare, deși mulți nu au auzit de ea. Sunt peste 87 de generații de ingineri care au trecut pe piața muncii și au adus contribuții în dezvoltarea țării, absolvenți ai acestei facultăți.
Ce pot spune este că facultatea noastră a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri, astfel că prin anii `90 funcționa sub denumirea de Facultate de Chimie Industrială, dar în sfârșit, în cadrul instituției de acum există patru domenii de studiu, dintre care două sunt vechi.
Aceste două domenii sunt inginerie chimică și ingineria mediului și a mai apărut cumva domeniul de științe inginerești aplicate. De asemenea, mai exista și Ingineria Produselor Alimentare. Fiecare domeniu are specializarea lui.
Acum în domeniul ingineriei mediului, eu pot să-ți spun că sunt discipline care studiază cele trei medii: aer, apă, sol, legislație de mediu, gestionarea deșeurilor, dar și tehnologii chimice, astfel încât studentul care a terminat acest domeniu cu specializarea ingineria și protecția mediului în industria chimică ar putea să se angajeze oriunde este nevoie de un inginer chimist sau un inginer de mediu. Aș vrea să mai specific și că orice factor economic are obligativitatea de a avea un departament de mediu, unde un astfel de inginer devine indispensabil.
Un exemplu simplu sunt apele reziduale care se generează într-o fabrică, pe care nu le putem arunca la canal fără să le tratăm. De acest lucru, de reducerea concentrației de poluanți, se ocupă inginerul de mediu. De asemenea, absolvenții mai pot lucra și în agenții de protecție a mediului, în Ministerul Mediului sau chiar la Garda de Mediu, sau se pot implica în dezvoltarea îngrășămintelor verzi (mai puțin poluante). Dacă nimic din asta nu îi atrage, au opțiunea în timpul facultății de a face modulul pedagogic, astfel ajungând la catedră în preuniversitar.
Care sunt tendințele și opțiunile elevilor? Aleg domeniul biotehnologiilor? A crescut numărul candidaților?
În ultima vreme pentru că au apărut aceste festivaluri, PoliChemistryFest dar și pentru că noi ne-am promovat prin multe licee, adolescenții au început să conștientizeze importanța domeniului și faptul că avem nevoie de această componentă de mediu, iar numărul de candidați a început să crească.
Este adevărat, concursul de admitere la noi este un concurs de dosare, dar asta nu îî oprește din a încerca. Într-un cuvânt, da, numărul acestora pot spune că a crescut.
De ce ați ales să lucrați într-un laborator de calitatea mediului?
La momentul în care m-am angajat eu nu era nimeni, sau erau foarte puține persoane, respectiv un singur profesor care preda această disciplină de control a poluării aerului, fiindcă foarte multe persoane mergeau spre partea de apă. Teza de doctorat inițial a fost de tema de apă, dar ulterior conducătorul lucrării s-a gândit mai bine și a zis să încerc domeniul de aer.
Am luat-o ca pe o oportunitate. Mi s-a părut interesant, pentru că de fapt este foarte greu să analizezi aerul. Este și vorba aceea, cum că dacă ții mâna deschisă și strângi aerul cu pumnul, el nu dispare. Este tot acolo dar nu îl vedem.
Erau foarte multe probleme la momentul acela și nu se implementau tehnologii noi. Am zis să încerc, poate reușesc, să fac un bine planetei, dar nu a fost deloc ușor. Ai nevoie de aparatură sensibilă, specializată și foarte scumpă. A trebuit să mă adaptez unor situații mai delicate, atât în timpul tezei de doctorat cât și mai departe.
Ați întâmpinat momente dificile în cariera dumneavoastră? Cum le-ati depasit?
Am întâmpinat situații dificile și nu cred că numai la Politehnica ar putea să apară astfel de situații. În anumite cazuri pot apărea aceste momente, dar cu ajutorul conducerii și colegilor le depășești. Nu aș putea să mă gândesc acum la un exemplu dar sunt convinsă că nicăieri nu este numai lapte și miere.
Depinde foarte mult de colectivul din care faci parte. Recunosc că sunt situații în care ne ajutăm reciproc, pentru că nu suntem individualiști și nepăsători la problemele altora. Încercăm să ne ajutăm, căci altfel departamentul nu s-ar putea dezvolta.
Dacă ați putea face o modificare la zona în care locuiți, care ar fi primul lucru pe care l-aţi schimba în cartierul în care locuiți?
Eu am locuit și în Sectorul 2, deși acum stau în Sectorul 4 iar zona de acum mi se pare foarte evoluată, asemenea Sectorului 6. Ce aș putea spune că mi-ar plăcea ar fi un transport în comun mai dezvoltat, dar înțeleg că urmează să se facă un metrou și în zona mea.
Mi-ar plăcea această variantă ca să nu mai fiu nevoită să schimb multe mijloace de transport atunci când merg la locul de muncă, sau să fiu nevoită să iau mașina, ori să merg pe jos până la metrou.
Apoi, recunosc că aș mai vrea panouri fotovoltaice pe blocuri, ca să putem scădea consumul de curent. Am impresia că am văzut deja un astfel de imobil care era placat cu panouri. Deși l-am găsit a fi puțin ciudat la început deoarece spațiul dedicat geamurilor părea a fi destul de mic într-un final mi s-a părut o chestie pe care aș vrea să o văd și în zona mea. Nu știu însă costurile, încă.
Iarăși, o altă chestie extraordinară mi s-a părut strada pietonală din Japonia cu plăcuțe care transformă mersul în curent electric, sau țigla caselor sub formă de panouri solare, dar va mai trece ceva timp până vor ajunge și la noi toate aceste lucruri.
