Alegerile de la București sunt unele dintre cele mai atipice scrutine locale din ultimii ani: fără un primar în funcție care să-și apere mandatul, cu doi edili de sector intrați în cursă și cu o miză politică ce depășește cu mult granițele Capitalei, au explicat, într-un interviu pentru Buletin de București, Răzvan Petri și Vlad Adamescu, fondatorii proiectului Politică la Minut.
Vlad Adamescu și Răzvan Petri sunt analiști politici, absolvenți de științe politice la King’s College London. Proiectul lor a început pe Instagram în 2020, unde au ajuns să explice instituții, decizii și mecanisme politice pe înțelesul tuturor. Recent, cei doi au pornit o emisiune nouă la Recorder.
Buletin de București a stat de vorbă cu Vlad Adamescu și Răzvan Petri pentru a înțelege ce e diferit în această campanie, de ce votanții tineri contează mai mult ca în alți ani și cum arată, de fapt, miza reală a alegerilor din 7 decembrie.
Buletin de București: Care sunt diferențele majore între alegerile de la București de anul trecut și cele de acum?
Vlad Adamescu: Cred că principala diferenţă este că nu aveam un preşedinte implicat direct în alegeri, am văzut implicarea lui Nicuşor Dan în sprijinul pe care l-a acordat lui Cătălin Drulă.
Și anul trecut nu erau atât de relevante pentru viitorul coaliţiei, evident. Fiecare partid din coaliţie are candidatul lui și cumva depinde viitorul lui Ilie Bolojan.
Din punctul meu de vedere, depinde mult de ce se va întâmpla la alegerile de la București dacă reuşeşte Ciucu să câştige sau nu. Asta ar fi principala diferenţă din punctul meu de vedere.
Răzvan Petri: Aş adăuga faptul că faţă de alegerile trecute nu există un primar în funcţie care caută să fie reales. Deci nu avem ceea ce numim „incumbency effect”, adică avantajul celui care este în funcţie.
Este o cursă mult mai deschisă ca cealaltă. Şi când zic deschisă mă refer la faptul că nu este un favorit clar. Deci lucrurile sunt în flux, cred că până în ultimele zile, faţă de anul trecut, când Nicușor Dan era favorit alături de, să zicem, al doilea clasat. Era o cursă în doi.
Ce se va schimba pentru coaliția de la guvernare după alegerile de la București?
V. A.: Dacă Ciucu va câștiga, Bolojan va fi întărit în partid. Şi s-ar putea inclusiv să vedem un split în PNL, să vedem că gruparea din jurul lui Hubert Thuma, Sebi Burduja şi oamenii din gruparea asta să părăsească partidul pentru o nouă forţă politică conservatoare.
Dar asta ar însemna că în acelaşi timp ar însemna şi că Bolojan, autoritatea lui Bolojan în partid ar creşte şi nu cred că ar mai fi în pericol să-şi piardă funcţia de prim-ministru până la rotativa din 2027.
Ar creşte și poziţia lui Bolojan în raport inclusiv cu preşedintele Nicuşor Dan, pentru că deocamdată, din punctul meu de vedere, Ilie Bolojan este singura amenințare pentru un nou mandat al lui Nicușor Dan, dacă se decide să candideze în 2030.
Mai e mult până atunci, depinde şi ce mai fac alţi actori politici, dar el ar avea potenţialul să îi ia intrarea în turul doi lui Nicuşor Dan, de exemplu.
R. P.: Și clar aici este vorba şi despre un câştig pentru Bolojan, dar şi o pierdere pentru Nicuşor Dan, care, dacă nu va câştiga Cătălin Drulă, se va fi asociat cu un candidat pierzător şi va părea mai puţin puternic.
Asta înseamnă şi că guvernul sau premierul va câştiga mai multă autonomie faţă de preşedinte, un preşedinte nepopular, şi va justifica şi o eventuală ruptură prin faptul că preşedintele nu are autoritatea, legitimitatea, puterea să-şi impună un candidat. Mai ales fiind un preşedinte independent.
Cum vedeți implicarea lui Nicușor Dan în aceste alegeri?
R. P.: Nu este neapărat neaşteptată la Primăria Generală. Am văzut şi în alte mandate că cel care pleca din funcţie, fie că s-a dus la Palatul Victoria, fie că s-a dus la Palatul Cotroceni, a ales un favorit sau era implicit faptul că are un favorit, care apoi a şi ocupat funcţia de primar.
Ne amintim asta şi la Băsescu şi la alţii. Dar ceea ce este clar acum este că Nicuşor Dan face un pic de echilibristică. Încearcă să menţină coaliţia, dar în acelaşi timp încearcă să-şi impună un favorit la Primăria Generală.
Dacă nu va câștiga Cătălin Drulă îi va fi foarte detrimentală implicarea.
În cazul în care va ieşi Daniel Băluţă, atunci pierd atât Nicuşor Dan, cât şi Ilie Bolojan. Şi asta înseamnă din nou o pierdere pentru partidele şi pentru candidaţii care au un avânt reformist sau cel puţin nominal se numesc ele reformiste.
Cum vi se pare lista finală de candidați? E ceva surprinzător?
V. A.: Nu neapărat, la toate alegerile se înscriu diverşi cvasi-anonimi. Deci pe lista finală n-aş avea neapărat comentarii de făcut.
Mi se pare o surpriză plăcută scorul Anei Ciceală. S-a tot vorbit în media despre faptul că reuşeşte să ia în sondaje pe la 7 %, şi nu mă îndoiesc că e pe undeva pe la 7 %, pentru că a reuşit să obţină scorul lui Nicu Ștefănuță de la europarlamentare, scorul partidului sens.
Dar reuşeşte pentru că este credibilă, pentru că a fost în Consiliul General două mandate, pentru că are idei pentru Bucureşti, s-a luptat inclusiv pentru parcul IOR, inclusiv când nu era campanie electorală, şi reuşeşte să ia inclusiv mulţi dezamăgiţi de la USR, care altfel nu ar fi votat cu altcineva, de exemplu.
R. P.: Este o listă care, față de anul trecut e mai promiţătoare.
Sunt practic doi primari de sector care au o reputaţie în electoratele lor ca fiind gospodari, ca fiind eficienţi, deci cu experienţă administrativă, chiar dacă au şi bagaj electoral.
Chiar dacă au şi pete pe CV-ul lor, totuşi e o diferenţă de la cer la pământ între aceşti candidaţi şi, de exemplu, Cristian Popescu Piedone sau alţii.
Partidele au încercat totuşi să ofere candidaţi care au făcut ceva, sau au încercat să facă ceva. Inclusiv, cum spunea şi Vlad, candidaţii care sunt în pluton, în cei cinci, să spunem, cu tot cu Ana Ciceală, care are experienţă administrativă în Consiliul General.
Deci toţi au experienţă, fie că de la Ministerul Transporturilor, fie că în Consiliul General, fie că la primărie, sunt oameni care au legătura cu administrația sau măcar cu infrastructura.
Ce ne spune scorul Anei Ciceală despre felul în care se raportează tinerii la vot?
V. A.: Ne spune faptul că vin în sfârşit şi în România partidele verzi din Europa de Vest care au început să apară prin anii ‘70-’80. Ne spune că există un electorat de centru-stânga care există în marile centre urbane din România şi că o astfel de forţă politică verde, care este complet normală şi reprezentată în majoritatea democraţiilor vestice, inclusiv în Parlamentul European.
Există șanse mari ca o astfel de mişcare să intre inclusiv în parlament în 2028, pe baza voturilor tinerilor. Vedem, practic, nişte mişcări înrudite.
Dar ne uităm la Mamdami, de exemplu, în New York, care are a avut un program electoral foarte similar cu cel al Anei Ciceală, cu focusul pe locuire, pe costul vieţii, pe costul coşului de cumpărături, chestii de genul acesta.
Și vedem că prinde la foarte mulţi oameni, nu numai la progresişti cum sunt ei numiţi derogatoriu în media, dar şi la oameni care nu se interesează atât de mult de politică, neapărat, dar care rezonează cu mesajul acesta social de inechitate, inegalităţi, chestii de genul acesta.
Ne mai arată faptul că în rândul generaţiei tinere, practic stânga autentică recuperează nişte teren pierdut sau în imposibilitate de a se afişa public, pentru că stânga în România era asociată exclusiv cu un regim totalitar opresiv.
Cu toate că atât în Vest, cât şi în alte state există o stângă care nu vrea regimuri totalitare. Asta nu înseamnă că tinerii sunt comunişti sau sexomarxişti sau leninişti sau altceva, pentru că SENS şi Ana Ciceală sunt un partid şi o candidată care acceptă cadrul democratic, proprietatea privată, deci tot întregul cadru care îi oferă această etichetă pe bună dreptate de centru-stânga, nu de partid extremist de stânga sau comunist, pentru că asta ar fi însemnat să iasă din acest cadru care acceptă premisele sistemului capitalist.
Am văzut şi în presă astfel de catalogări a unui „electorat extremist” sau unui „partid extremist”. Ele nu sunt corecte şi taxonomia acceptată în mediul academic nu le dă dreptate.
Ați observat diferențe mari între strategiile de comunicare ale candidaților? Cine se pricepe cel mai bine să vorbească pe limba tinerilor?
V. A.: Cred că Ana Ciceală reuşeşte. Și ea are unele probleme când vine vorba de cantitatea de materiale electorale pe care le pune pe social media, nu sunt neapărat suficiente. L-am văzut şi pe Băluţă pe TikTok, dar cred că pentru un alt segment de vârstă, un pic mai peste 30-35 de ani.
În rest, nu pot să zic că am văzut neapărat mesaje targetate de la candidaţii la primărie. N-am văzut însă nici discuţii despre programe şi despre ce vor ei să facă de fapt.
R. P.: Şi am mai observat la un candidat Ciprian Ciucu, care este foarte activ pe grupurile de Facebook şi pe Facebook este cumva un pic uşor atipic, pare că gestionează singur contul de Facebook, nu ştiu dacă este adevărat. Poate este o strategie voită de a părea că acest lucru se întâmplă, dar pare foarte activ în dezbateri, şi îl văd des în comentarii la diferite postări, părând să fie chiar el, mizând poate pe ideea de autenticitate şi de primar prezent printre oameni.
Și ca primar al Sectorului 6 era prezent pe diferite grupuri, se certa cu oameni din sector sau, mă rog, le răspundea la probleme, deci pare a fi o strategie deliberată de a se prezenta sau a fi mai activ şi mai prezent în rândul oamenilor.
V-ați specializat în a explica politică pe scurt și pe înțelesul tuturor. Ce e cel mai complicat de tradus când vine vorba de alegerile de la București?
V. A.: Cel mai complicat lucru pe care nu-l înţelege aproape nimeni sunt atribuţiile sectoarelor şi ale Primăriei Generale.
Și pe lângă asta mai intervin tot felul de ADP-uri (Administrația Domeniului Public – n. red.), de la sector, de la municipiu. Cumva avem această confuzie generală despre cine ar trebui să facă ce.
Inclusiv instituţiile între ele nu ştiu cine ce să facă, şi asta afectează clar votanţii din Bucureşti, care pur şi simplu sunt dezamăgiţi că nu se face ceva pe strada lor şi este foarte dificil. Pare o eschivare totală de responsabilitate, să zică Primăria Generală că „nu e în subordinea noastră, e la sector”, iar sectorul să zică că „nu e la noi, e la ADP, de fapt”.
Deci cumva însăşi structura asta administrativă a Bucureştiului este foarte greoaie, şi foarte dificil de explicat pentru oameni în general, nu numai pentru tinerii către care ne adresăm noi.
R. P.: Noi vorbim foarte mult cu tineri sau, oameni care sunt la primul vot. Este uneori dificil să explicăm care este birocraţia de urmat pentru a obţine viză de flotant sau pentru a vota în Bucureşti.
Legislaţia se mai schimbă, se fac excepţii cum s-au făcut pentru alte alegeri și mulţi oameni nu înţeleg de ce nu pot vota în oraşul în care trăiesc.
Aici aş milita pentru o simplificare a modului în care poţi să obţii dreptul de domiciliu sau, mă rog, să dovedeşti că ai domiciliul aici, să poţi vota în oraşul în care îți petreci tot timpu.
Bucureştiul e şi un oraş studenţesc, un oraş în care vin foarte mulţi oameni care nu au buletinul în localitate, dar care aici cheltuie banii.
Care credeți că mai e relevanța pe care o are presa în alegerile de la București, având în vedere că mulți candidați preferă să meargă la podcast-uri cu influenceri sau să se promoveze prin propriile canale?
R. P.: Asta e o întrebare foarte bună, pentru că noi asistăm de vreun an la „podcastizarea” campaniilor electorale în care fie candidaţii îşi fac propriul podcast, fie se autoinvită la podcasturile unor alte personalităţi fără pregătire jurnalistică.
Noi personal condamnăm practica asta pentru că credem că jurnaliştii ar trebui să fie jurnalişti şi au pregătirea necesară și etica sau ar trebui cel puţin să aibă aceste elemente, astfel încât să ştie ce întrebări să pună.
Iar influencerii, dacă vor să facă interviuri, ar trebui să pregătească bine, dar nu avem garanţia că ei au pregătirea unui jurnalist. Presa rămâne relevantă, pentru că în continuare investigaţiile, întrebările adevărate şi lucrurile pe care le aflăm în campanie vin din presă.
Până la urmă, majoritatea investigaţiilor pe care le vedem legate de activitatea primarilor de sector, şi avem doi primari de sector care au primele şanse, vin de la presa locală sau de la presa naţională.
Deci în continuare sunt relevante, dar într-adevăr observăm şi noi această practică de a evita jurnaliştii, tocmai pentru că e de multe ori dificil să evite întrebările grele.
În mediul acesta de podcast sau de influenceri, de multe ori este mai uşor să plăteşti pentru intervenţii şi, evident, nu se pun întrebările grele.
Desigur, nu pot să nu notez faptul că, în România, presa exprimă o relaţie nesănătoasă cu partidele. Ştim de faptul că partidele politice plătesc bani către presă şi apoi nu fac publice contractele. Ştim chiar că între candidaţi, Ciprian Ciucu a fost în centrul unei astfel de discuții cu un jurnalist, în care nu a vrut să vorbească despre contractele pe care le are partidul său cu presa.
Cel care va câștiga va avea un mandat de aproape 3 ani. Ce se poate face într-un timp așa scurt?
V. A.: Se pot face multe, de la terminarea rețelei de termoficare începute de Nicușor Dan, la înnoirea completă a flotei de autobuze, sistem de semaforizare inteligentă.
Am văzut inclusiv că Bogdan Despescu, şeful Poliţiei Capitalei, a ordonat să fie câte un poliţist în fiecare intersecţie din Bucureşti. Deci cumva ne-am întors la 1900 înainte de semaforizare. Acum avem tehnologii artificiale de semaforizare şi noi suntem în 1900.
Inclusiv chestiuni mai mici, cum ar fi să avem cum au toate capitalele europene, un tabel electronic care să arate când o să vină autobuzul. Sistemul introdus de Nicuşor Dan în colaborare cu Google Maps am văzut că nu merge. Folosesc autobuzul zilnic în Bucureşti şi pur şi simplu nu arată corect ora la care vine autobuzul.
Ca să nu mai vorbesc despre pietonalizarea unor spaţii publice, luarea unor spaţii înapoi de la maşini. Vedem inclusiv în centru, în alte zone, în zona Romană, faptul că suntem pur şi simplu asaltaţi de maşini. În faţa Ministerului de Interne, parcări, zone care ar putea să fie redate oraşului, să fie puse în circuitul comercial şi economic, care să atragă inclusiv afaceri mici, restaurante, cafenele, turişti.
Deci asta aş aştepta să văd de la următorul primar şi în trei ani este timp suficient, pentru că am avut un primar general care, cu reuşitele pe care le-a avut, a fost foarte încăpățânat, a luat toate lucrurile pe rând și nu a reușit să termine mare lucru.
De obicei, când se schimbă primarul, apare și discursul despre „greaua moștenire”. Credeți că noul primar va apela la această explicație pentru problemele orașului?
R. P.: Poate s-o facă. Mă aştept la orice de la politicienii din România.
Mă îndoiesc că s-ar putea să o facă foarte eficient, pentru că ar însemna să intre în conflict cu un politician activ, care a fost ales preşedinte al României anul acesta.
Poate evident, dacă doreşte să folosească ca atac politic, dar dacă doreşte o bună colaborare cu instituţiile statului, preşedinţia şi poate sprijinul preşedintelui în diferite situaţii, atunci nu cred că ar putea să folosească această scuză. Mai ales că a ajuns cumva de notorietate că Nicuşor Dan a câştigat o campanie fix pe ideea că a pus în ordine finanţele primăriei.
A început nişte proiecte mari şi dificile, dar nu le-a dus la finalitate. Dar a reuşit să facă totuşi lucrurile acestea. Aşa că mi se pare mai greu de data aceasta să vorbească de „greaua moştenire” de care, desigur, Nicuşor Dan a vorbit la începutul mandatului, dar era alt moment.
