Cum dă frigul, centrala mea termică începe să facă figuri. A naibii mașinărie, stă pe balcon și parcă scoate un deget prin perete – știți, tubul ăla care iese afară –, după ce și l-a înmuiat în pompă, ca să simtă cum e vremea. Și când e destul de rece, ceea ce acum nu se mai întâmplă decât în anumite zile din iarnă, începe să dea rateuri. Stau sub duș, mă răsfăț cu apă caldă, fremătând în așteptarea momentului Liiceanu, adică datul cu creme pe corp, când nenorocita brusc întrerupe apa caldă și mă face să tresar sub jetul ca gheața. Trebuie să stau un timp cu dușul îndreptat spre perete până revine apa caldă. Iar mă spăl, iar se răcește. Iar aștept, iar vine, iar se întrerupe, scrie ziaristul Viorel Ilișoi pe blogul personal.
Vara nu face așa. Numai când e frig. Acum vreo doi ani a început s-o facă pe nebuna prin octombrie. Am chemat un meseriaș și ăla, nici una, nici două, i-a schimbat placa de bază. Că și la fierătaniile astea, ca și la computere, baza e în plăci. Pac 450 de lei! Constatare, manoperă, placă. Numai că a doua zi blestemata făcea la fel, hâța-fâța între cald și rece. Un fel de spațiu mioritic, vale-deal, deal-vale, mutat în baie și tradus în grade Celsius.
A venit iar meseriașul și, cinstit, a scos placa nouă, a pus-o la loc pe cea veche și mi-a înapoiat banii – mai puțin 100 de lei, constatarea.
Poftim? Adică el ia 100 de lei doar pentru că se uită ca să știe ce are de făcut? Evident că întâi trebuie să constați care-i hiba, apoi s-o repari. De ce să separi momentele astea? Cum ar fi să spună: uite, domnule poet, fiindcă scoateți niște tiraje de toată jalea, pentru dumneavoastră voi repara centrala fără constatare. Și se apucă să înlocuiască piese la întâmplare. Sau cum? Te duci la medic și zici:
– Mă doare măseaua.
Iar doctorul, sărind peste constatare, că nu se bazează el pe spusele unui profan, începe să-ți pună piciorul în ghips. Și pe urmă tot urcă până la cap, reparând peste tot câte ceva.
Sau cum ar fi să corectez eu o carte, la editură, fără să mă uit întâi unde-s greșelile. O iau așa, de la un capăt, ca la prășit, și-i dau înainte punând sau tăind litere pe unde se nimerește până la ultima pagină? Mă doare capul numai când mă gândesc.
În fine, a constatat omul ce a constatat, de 100 de lei, nu de mai mult, a pus placa veche la loc – noroc că o păstrasem, că n-am știut unde se aruncă plăcile de bază, nici la hârtie, nici la metal, nici la plastic! – și a schimbat de data asta numai un senzor de căldură. Cică ăsta, senzorul, sesiza aiurea că s-a încins prea tare centrala și oprea focul, ca să nu explodeze comédia. O secundă oprea flacăra. Și o repornea. Suficient cât să vină apă rece pe țeavă, adică pe pielea mea. Serios, asta e o treabă tare neplăcută, ca și cum te-ar întrerupe cineva din când în când în timpul unei partide de sex.
Nu știu cum am ajuns la comparația asta. Constat că, vorbind despre centrala termică, dau în nostalgie, îmi amintesc de vremea când făceam așa ceva neîntrerupt. Nu în sensul de încontinuu, ci fără intervenții externe, fără întreruperi. Constat doar. Și mai constat că, pornind de la o centrală termică rablagită, poți ajunge să vorbești despre orice. Uite că eu pot să constat ceva fără să câștig 100 de lei. Dar eu nu-s meseriaș. Mai ales când vine vorba de sex.
A înlocuit senzorul, pac 250 de lei! Și a plecat. Dar după aceea animala făcea la fel! Cald-rece, rece-cald. Zici că jucam de unul singur jocul ăla sub duș, căutam ceva prin cadă și nu găseam. Iar l-am chemat pe meseriaș. I-am zis:
– Vă rog să nu mai constatați, vă spun eu ce are.
– Nu se poate, mi-a zis el calm. Nu ne putem baza pe poeți.
Ce să zic, în orice fel ar fi spus-o, avea dreptate.
– Parcă Platon a zis asta, nu?, am întrebat nesigur pe mine. Că n-ar vrea să trăiască într-o cetate condusă de poeți.
– Bineînțeles, a răspuns meseriașul.
Ia te uită, domnule! Omul a citit! A constatat! Că el de câte ori constată, are o senzație de plăcere, nu ca mine, care de cele mai multe ori constat la modul frigid, fără furnicături, fără fluturi în stomac sau alte vrăjeli din astea.
A scos el niște aparate șmechere din diplomat și a început să măsoare tot felul de chestii la neastâmpărata mea centrală: voltajul, amperajul, puterea, noxele, curentul de aer, circuitele, pompa, termostatul, aia, aia. Nici nu știam că încap atâtea într-o cutie de tablă. Și cică a constatat că toate erau ok. Deci a scos senzorul nou, l-a pus la loc pe cel vechi. Și a început să se scarpine în cap.
Îmi luase 300 de lei, trei constatări, doar ca să ajungă să-și frece freza pe banii mei? Nu. Așa cugeta el: scărpinându-se în cap. Știți, stau neuronii tolăniți în supa lor cefalorahidiană, nici la bască nu-i doare, și când aud foșgăit de degete în tavan, adică în moalele capului, deodată se ridică toți strigând: hai, băieți, deșteptarea, să gândim un pic pentru boss, că-i la ananghie, să-i furnizăm ceva idei, că altfel nu prea ne deranjează, nici măcar la constatări, care-s numai de formă. Și brusc alimentat de freamătul chimic al neuronilor, meseriașul se luminează la față și zice:
– Ați fost plecat mai mult timp de-acasă?
M-am uitat lung la dânsul. Ce-o fi vrând ăsta de la mine? Na, să vezi că nu-i depanator, e hoț. Vrea să capete informații, chitește să-mi fure cărțile când n-oi fi acasă, adică la editură, mai ales „Dincolo de perete”, de Radu Părpăuță, și „Crimă la Petit Hôtel”, de Irina Munteanu, că pe ale mele nu se bate lumea. N-are meclă de spărgător, dar poate dă pontul cuiva: băieți, ăsta are multe cărți pe hol, haliți-i-le!; centrala lăsați-i-o, că e o rablă. Serios, nu glumesc. De la un meseriaș care-ți dă citate din Platon te poți aștepta să-ți șutească niște cărți, nu?
– Da, zic cu jumătate de gură, neînțelegând unde bate scărpinătorul, un pic, așa… am scăldat-o eu ca țăranul întrebat dacă are SIDA… Vreo săptămână.
– Hm… oftează el înțelept.
Și începe să demonteze iar centrala. Se uită pe ici, pe colo, ciocănește, pipăie, suflă, ascultă, până la urmă scoate țeava aia din perete, se holbează în ea și strigă victorios:
– Ahaaa! Am găsit, asta e!
Citește continuarea pe viorelilisoi.ro
*Grafică realizată de generatorul DALL-E, un program de inteligență artificială care creează imagini din texte cu descrieri.
CITEȘTE ȘI:
