ANALIZĂ | Drogurile din școlile și liceele Capitalei: problema „care nu există” și populismul ciclic al politicienilor

Consumul de droguri, în special printre elevi și studenți, este o problemă latentă, care iese la iveal în toată amploarea ei din când în când, stârnită de diverse întâmplări conexe. Acum este vorba despre tragedia din 2 Mai, din vara aceasta și episodele ulterioare. Totuși, cea mai mare expunere a problemei dependenței printre tinerii din Capitală a avut loc acum mai puțin de un an, când au început audierile și cercetările în cazul „operațiunii Meduza” – numele dosarului care vizează un grup infracțional de trafic de droguri, alcătuit din studenți și elevi din liceele din București.

La momentul respectiv, reprezentanții Inspectoratului Școlar București au declarat, pentru Buletin de București, că nu au avut niciodată sesizări legate de traficul de droguri în liceele din Capitală și că au aflat de rețeaua destructurată de DIICOT din presă. 

Deci, oficial, „în curtea” Ministerului Educaţiei problema nu ar fi existat.

La peste un an distanță, în lumina ultimelor evenimente și stârnită de comentariile recente ale politicienilor în jurul problemei drogurilor, Asociația Română de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP) a ridicat preșul: “am luat la cunoştinţă cu îngrijorare de derapajele discursului public cu privire la fenomenul consumului de droguri și la adresa persoanelor consumatoare de droguri“.

Hopa și Hopincă

În momentul re-aprinderii discuțiilor din jurul consumului de droguri printre tineri au „răsărit” politicienii. De data aceasta, Rareș Hopincă, prefectul Capitalei, a fost cel care a luat rolul lui Perseus, curajosul din mitologia greacă care a decapitat-o pe Meduza, cu mesaje anti-drog obișnuite. De altfel, el a cerut Agenției Naționale Antidrog, structură guvernamentală, să realizeze un chestionar în trei puncte, prin care să fie cerută opinia părinților și a elevilor majori referitor la:

• testarea în școală cu aparat antidrog;
• prezentarea unei adeverințe medicale la începutul anului școlar care să ateste că respectivul copil și-a făcut analize de sânge antidrog (dar care să nu prezinte rezultatele analizelor);
• introducerea în curiculă a unei ore de educație antidrog în școală.

Noua idee, legată de testarea elevilor cu aparatele antidrog folosite de Poliție în trafic, a venit practic pe fondul accidentului de mașină din 2 mai. Informațiile despre cum ar trebui să fie realizate, de cine și, până la urmă, detaliile obținerii adeverinței respective au fost lansate doar speculativ: probabil poliția, fiind singurii acreditați, conform declarației inițiale a prefectului Capitalei.

Deoarece ideea a fost pur și simplu aruncată în lume, pentru a putea fi primul care își pune semnătura pe o posibilă „soluție”, evident aceasta nu a fost dezvoltată sau gândită mai în amănunt. Între timp, au ieșit și alți politicieni pentru a o „modela”, precum ministrul Educației Ligia Deca care nu este de acord cu testarea în masă,ci doar cu cea la cererea părinților.

„Balena bunului simţ”

În fine, nu e prima dată când populismul pe marginea unor astfel de chestiuni poate da în clocot. Mulți politicieni capitalizează imagine pe psihoza socială care se creează în jurul subiectelor sensibile, precum fostul primar al Capitalei, Gabriela Firea: în urmă cu câțiva ani, a apărut o știre falsă conform căreia mai mulți copii s-ar fi sinucis după ce au jucat un joc pe internet denumit „Balena Albastră”. Aceasta, împreună cu ministrul de interne de atunci, Carmen Dan, dar și ajutorul cântărețului CRBL, a avut o campanie întreagă de conștientizare cu privire la acest joc „inventat” iar Pressone a refăcut la momentul respectiv cronologia fenomenului.

De altfel, în comunicatul recent, reprezentanții Asociației Române de Psihiatrie şi Psihoterapie au observat „încercarea unor actori politici de a câștiga capital electoral”.

„Sperăm încă o dată că decidenții politici vor ști să folosească situația creată pentru a declanșa o reformă reală a serviciilor de prevenire și tratament ale abuzului de droguri și jocuri de noroc în România, conform evidențelor științifice și practicilor europene în vigoare”, reprezentanții ARPP, în comunicatul emis.

Testarea în școli, rezultat taman invers

În 2017, Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie a publicat un studiu în legătură cu subiectul dezbaterii curente, în care a analizat literatura de specialitate despre testarea de consum de droguri în rândul elevilor. Concluzia a fost că nu are un efect cert, câteodată având chiar un efect contrar în care atât consumul propriu-zis cât și riscurile asociate cu consumul au crescut, din diferite motive.

UE militează pentru opțiuni și metode „evidence-based”, adică testate și aplicate într-un mod care respectă standardele științifice, nu făcute selectiv pentru a veni în sprijinul unei opinii politice sau a unei isterii de moment.

În 19 țări de pe Bătrânul Continent nu se practică testarea în școli, sau chiar nu este voie să se practice, 10 țări (Belgia, Croatia, Cehia, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Norvegia, Suedia, Regatul Unit) spun că se practică, dar foarte rar, adică este legal, dar nu este recomandat, și este limitat la unele cazuri individuale, unde este considerat necesar și rezonabil (Cehia, Finlanda) iar în Irlanda, Slovacia, Suedia este nevoie atât de acordul părintelui, cât și al elevului. În Slovacia se practică testarea în școlile profesionale, atunci când elevii sunt în atelier sau „pe teren” și lucrează cu echipamente specifice.

Două opinii înaintate de Comitetul Problemelor de Etică și Standade Profesionale, semnate de specialiștii Consiliul Europei, despre testarea din școli, care își exprimă îngrijorarea, reiterează că nu este dovedit științific faptul că testele acestea organizate ar descuraja copiii din a lua droguri. 

Poliția și coerciția

Conform aceluiași Comitet, astfel de măsuri „polițienești” sunt contrare rolului constructiv și de susținere pe care profesorii, școala și părinții ar trebui să-l aibă în relația cu copiii, și par a fi mai mult date numai dintr-un impuls politic de a liniștii părinții că „se face ceva”. De asemenea, diminuează încrederea copiilor în figurile de autoritate din viața lor, minimizând astfel numărul de tineri care ar veni să ceară ajutor.

• „Ignoră faptul că este imposibil să ajuți cu forța pe cineva care nu simte nevoia de a fi ajutat”, sau, cum se zice în română, binele cu forța nu se face /binele nu se face cu de-a sila;
• „Școala (în care se practică teste) funcționează ca o perdea trasă pentru a ascunde problemele culturale și sociale care sunt cauza dificultatilor copiilor”.

Eu, când am plecat dintr-unul dintre liceele „foarte bune” din Capitală, existau discuții pentru crearea unui fond comun cu scopul de a angaja un psiholog care să fie mereu prezent în școală, la dispoziția copiilor, deoarece „psihologul liceului”, clasicul profesor de psihologie, nu făcea față numărului de copii care „plângeau prin băi”; nu știu dacă ideea s-a materializat.

Este vorba de același liceu unde, cu câțiva ani în urmă când am intrat eu, la două săptămâni de la începutul clasei a IX-a, la ședința cu părinții, unii părinți au întrebat foarte îngrijorați dacă clasa noastră are „profesori buni sau nu”: „copiii altor clase deja plâng de la câte au de făcut”.

Supraveghere și Descurajare?

Supravegherea funcționează dacă există o convenție socială acceptată de toată lumea despre ce reprezintă un comportament transgresiv. Adică, mai simplu, toată lumea trebuie să știe care sunt liniile roșii.

Lipsa de informații cu privire la adevărata problemă a dependenței și a consumului este cauzată și de punctul de vedere anacronic conform căruia orice fel de posesie sau utilizare de „droguri” este pasibilă de/cu închisoare.

Prohibiția de alcool nu a funcționat nici în America în anii ‘20, nici în alte locuri înainte de asta, deoarece opinia „consumatorilor” nu coincidea cu opinia legii, iar astfel „traficul” de alcool și alcool contrafăcut a luat amploare. Acum, cei care apelează la droguri, nu au nicio motivație în a recunoaște consumul sau a cere ajutor, în cazul în care au nevoie, deoarece îi așteaptă, în cel mai bun caz, reproșuri, iar în cel mai rău caz, închisoarea.

Există, de asemenea, și posibilitatea unor reacții exagerate, din partea părinților sau a profesorilor, alimentate de opiniile personale și mediile de proveniență ale fiecăruia. Din aceste cauze, mediul familial poate să nu fie cel mai bun loc în care un elev ar putea sau ar vrea să caute ajutor.

Pentru ca descurajarea să „descurajeze” este nevoie de o pedeapsă care să vină la pachet cu măsura. Inițial au spus că nu va exista o astfel de pedeapsă, ceea ce nu este un lucru rău în sine, iar apoi Premierul Marcel Ciolacu a propus ca copiii care ies pozitiv la testele anti-drog să nu-și poată lua carnetul la 18 ani: o sancțiune aplicată peste ani de zile de la fapta comisă. 

Ce este un „drog” detectat de „drugtest”

Viața noastră este împărțită de diferitele medii în care ne regăsim: privat, acasă la noi, la școala, la serviciu, în trafic, în public, cu prietenii, etc. Fiecare mediu vine cu o prioritate și cu un set de reguli de comportament care respectă prioritatea/prioritățile alese.

A fi un participant în trafic este un lucru ce, prin virtutea faptului că cei implicați se află sub controlul unei mașinării de 1-2 tone, înconjurați la rândul lor de alte mașinării similare, vine cu multe responsabilități și restricții. Una dintre priorități este să minimizăm pericolul din trafic prin mijloacele disponibile, unele dintre ele fiind interzicerea consumul de orice fel de substanță care poate să altereze deplinătatea facultăților mentale ale unei persoane. 

O parte dintre acestea sunt, într-adevăr „drogurile” în sensul clasic, substanțele interzise. Însă „drug-testul” detectează, iar legea penalizează, inclusiv droguri legale sau ceea ce sunt cunoscute sub denumirea de „medicamente”. 

Multe medicamente „stupefiante”, interzise la volan, sunt, de altfel, medicamente ce se prescriu și pentru anxietate și depresie, analgezice pentru diferite dureri de natură medicală, sau fac parte din tratamente pe care oricine le poate primi la un moment dat în viața lui. Există o discuție care merită avută și despre „politica de toleranță zero” a reglementărilor din trafic însă, în orice caz, nu ar trebui să se proiecteze și în cadrul discuției despre elevii care merg la școală.

Reprezentanții Asociației Române de Psihiatrie şi Psihoterapie (ARPP) subliniază în comunicatul citat că printre acestea se află și benzodiazepinele, medicamente psihiatrice „folosite de sute de mii de români pentru tratamentul unor tulburări psihice diverse și larg răspândite, precum anxietatea sau tulburările de somn, dar și larg utilizate de către alte specialități (de ex. medicină internă, cardiologie sau endocrinologie)”. 

Numai în București, în anul 2019, peste 57.000 de persoane cu astfel de afecțiuni erau în evidența medicilor de familie. Și alte clase de medicamente, pe lângă benzodiazepine, care sunt „interzise” la volan, sunt prescrise pentru anxietate, depresie, insomnie.

Fals – pozitiv, o problemă cu necunoscută

Fiecare metodă de detectare a drogurilor are punctele ei slabe, în special metodele neinvazive sau mai puțin invazive decât analizele de sânge, fie că sunt aparatele folosite de polițiști, fie că sunt teste de salivă sau urină. Reprezentanții ARPP consideră „absolut necesară efectuarea de urgență a unei analize privind sensibilitatea și specificitatea aparatelor folosite în România, având în vedere potențialul enorm de stigmatizare dacă se confirmă ratele uriașe de rezultate fals pozitive”.                                      

Cum vor fi „selectați” copiii?

Ne întoarcem la testarea elevilor. Teoretic, ar exista două modalități de a alege copiii pentru a-i testa: fie „la întâmplare”, fie în baza unei „suspiciuni” pe care cadrele didactice, părinții sau altcineva „instruit”, conform Ministrului Sănătății Alexandru Rafila, o poate avea în legătură cu unul dintre elevi. Pe lângă „adeverința” despre care s-a vorbit, care presupune testarea tuturor copiiilor la început de an, rămâne întrebarea în legătură cu ce se întâmplă restul anului. 

„Cum putem să ne asigurăm că selecția va fi corectă?”.

Dacă aceasta va fi făcută de unii profesori, care dau note diferențiat în funcție de copiii care fac meditații cu ei sau care le aduc cadouri? De aceeași unii profesori care intră în „războaie” cu copiii de 15 ani? 

De unii polițiștii care funcționează după propriile generalizări și presupoziții, câteodată rasiste sau sexiste? După diferite tipuri de comportament etichetate „agitate”, „nevrotice” sau „exagerate”, în funcție de ceea ce consideră fiecare persoană? Sau de părinții care nu știu cum să-și ajute copilul decât prinzându-l „în flagrant”?

Înainte să punem copiii într-o situație ce poate căpăta o amploare disproporționată, trebuie să ne asigurăm că există un mediu sigur, unde vor regăsi susținerea, ajutorul sau informațiile de care chiar au nevoie.

Campaniile de prevenție paradoxale din școlile românești

Ați putea să spuneți „păi nu a funcționat nimic până acum”, și poate fi adevărat: campaniile antidrog din România pe care le-am văzut eu, dar și pe care le-au văzut prieteni de-ai mei, sunt mai degrabă amuzante decât cu efect educațional. Par a fi chiar parodii, aș plusa. 

Acestea se bazează pe frică, fie de autorități, fie pentru propria-viață, și au la bază o asumpție care le invalidează de la început: „toate drogurile sunt la fel de periculoase, singura opțiune sigură este abstinența”, asumție nu doar bazată pe o exagerare, dar care nici măcar nu are efect: World Health Organisation, încă din 2002, a concluzionat că metodele de limitare a daunelor sunt mai eficiente decât promovarea abstinenței.

Proba 1:

Este acest videoclip de conștientizare, despre cum iarba este „un drog de risc” și dacă fumezi iarbă vei ajunge „din drog în drog” până la dependența de heroină, lucru invalidat de numeroasele studii care arată că majoritatea consumatorilor de iarbă în mod recreațional nu ajung să dezvolte alte dependențe.

Ideea cum că cannabisul ar fi un „drog de risc” sau „gateway drug”, a pornit prin anii 1930, de la Harry Anslinger, directorul echivalentului Agenției Naționale Antidrog din America, într-o perioadă în care acesta milita activ și împotriva alcoolului, acesta fiind încă ilegal atunci. El a lansat o campanie de propagandă împotriva canabisului, încercând să-i lege efectele adverse de activitate criminală crescută și dorința de a încerca și alte droguri mai puternice și mai periculoase. Studiile efectuate pentru susținerea aceste teorii au fost demontate, conform Forbes. 

Într-un alt videoclip „post-modern”, consumatorii de droguri sunt asemuiți unor șoareci de laborator pe care o entitate colectivă nedeterminată dar malefică în orice caz, efectuează experimente. 

Ultimul videoclip al Agenției Naționale Antidrog care vorbește despre „ei” cei răi ridică o întrebare și mai interesantă: de ce nu își concentrează resursele pentru a-i prinde pe „ei”, cei despre care putem presupune că ar fi traficanții de droguri care vând substanțe în combinații din ce în ce mai periculoase?

Campaniile de prevenție ar trebui să se ocupe cu informarea mai degrabă decât cu „înfricoșarea”: copiii și tinerii nu trebuie infantilizați și „dresați” în a face alegerile „potrivite”, în special atunci când aceștia pot să sublinieze cu ușurință erorile de argumentare din videoclipurile destinate lor.

Campaniile de prevenție din școlile românești dau greș deoarece sunt paradoxale: publicul țintă pare a fi opusul elevului cu spirit critic și opinii proprii, informat, pe care școlile vor să-l formeze. 

„O chestiune” psihiatrică

În acelaşi comunicat recent, transmis pe fondul chestiunii consumului de droguri care ţine agenda publică de aproape o lună, specialiştii de la Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie susţin că „problemele legate de consumul de substanțe nu se rezolvă cu sentințe penale și cu penitenciare!”.   

Mai mult, acest lucru a făcut ca România să fie “țara cu cel mai înalt nivel de criminalizare a acestui fenomen din Uniunea Europeană”.

Până în prezent pare că programele Europene pentru combaterea pericolului dependenței de substanțe ilegale ar funcționa într-o oarecare măsura. Acestea se concentrează pe asigurarea unor medii cât mai sigure putință: agenții care verifică componența substanțelor aflate “pe piață”, programe care asigură ace sterile și instituții care oferă tot sprijinul necesar persoanelor care suferă de adicții. Toate suprapuse peste combaterea traficului de droguri la nivel macro.

Specialiștii Asociației de Psihiatrie recomandă, în primul rând, diferențierea clară în legislație între consum, posesie, trafic minor și trafic major prin introducerea cantităților de substanțe care să facă distincția între acestea – distincția trebuie făcută între trafic și consum, unde „consumul ocazional nu este o boală”. De asemenea, „dezincriminarea posesiei în vederea consumului propriu de droguri și canalizarea unor resurse pe campanii de informare și educație adresate populației expuse”. 

În al doilea rând, psihiatrii sugerează mutarea responsabilităților instituționale din subordinea Ministerului de Interne, respectiv din cadrul Agenției Naționale Antidrog, în subordinea Ministerului Sănătății, sau a unei alte agenții, cu conducere civilă. 

De altfel, măsurile propuse de asociație sunt „pe aceeași lungime de undă” cu direcțiile luate în alte țări europene, și sugerate de Uniunea Europeană.

În al treilea rând, reprezentanţii Asociaţiei Române de Psihiatrie şi Psihoterapie mai spun că finanțarea și înființarea mai multor servicii de prevenire și tratare, cum ar fi centrele rezidențiale de terapie post-cură pentru copiii și adolescenți, secții de tratament acut de dezintoxicare pentru copiii și adolescenți, poti fi realizate dintr-un fond creat din taxele impuse industriei jocurilor de noroc, tutun și alcool.

Între timp, Senatul a respins proiectul de lege care prevede dezincriminarea posesiei de canabis pentru consum propriu, în care era stabilit și o cantitate exactă care ar fi indicat consumul propriu: trei grame de “substanţă vegetală descoperită”.

GRAFICĂ: Midjourney