Inițiativa de redenumire a Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu” din Capitală a stârnit un val de reacții în spațiul public, alimentat totodată de postări alarmiste ale grupărilor de extremă dreaptă. O analiză realizată de cercetătoarea Adina Marincea de la INSHR – EW și publicată de Context.ro arată cum, în perioada 2019-2023, zeci de canale de Telegram, conturi de social media și site-uri conectate la liderii de extremă dreaptă din Parlament, s-au mobilizat pentru reabilitarea lui Mircea Vulcănescu, criminal de război condamnat.
Telegram, „cuibul” extremiștilor de dreapta
Inițial, au fost identificate 65 de canale de Telegram cu conținut în limba română care postează în mod regulat conținut de extremă dreapta. Din această listă, 28 de canale au avut postări despre Mircea Vulcănescu în perioada analizată: noiembrie 2019 – mai 2023, potrivit Context.ro.
Concluziile analizei postărilor distribuite de cele 28 canale de Telegram:
- Între 2019 și 2021, subiectul atrage puțin interes, abia în 2022 începe să prindă atenție, odată cu inițiativa de redenumire a Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu” din Capitală și, apoi, și cu cea de demolare a bustului său. În plus, majoritatea canalelor de Telegram analizate au luat ființă începând cu 2021.
- Maximul de interes a fost atins în decembrie 2022, cu câteva intensificări în lunile precedente – octombrie și noiembrie. Vârful de atenție a fost generat de proiectul (respins) de demolare a bustului lui Mircea Vulcănescu, care a mobilizat rețeaua de extremă dreapta.
- Există o recurență a atenției în jurul datelor anuale de comemorare a nașterii (3 Martie) și a morții (28 Octombrie) lui Mircea Vulcănescu, simboluri de omagiere și de cult al personalității sale.
Cea mai influentă voce din rețeaua de extremă dreapta este Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” / Fundația Buna Vestire. Deși canalul se numește „Fundația Buna Vestire | Naționaliștii români”, în adresa lui apare t.me/FundatiaOgoranu.
„Faptul că cele două fundații se suprapun este confirmat și de faptul că ambele au sediul la aceeași adresă din strada Veseliei nr. 21, iar pe canalul de Telegram abundă comunicările Fundației Ogoranu și ale secretarului ei, Florin Dobrescu, precum și articole de pe website-ul Fundației – buciumul.ro”, conform Context.ro.
Bustul ilegal din Parcul Sf. Ștefan
În 2022, opozanții proiectelor de redenumire a liceului, respectiv demolare a bustului, au adus două argumente: primul viza contribuția lui Mircea Vulcănescu în calitate de filosof, publicist și sociolog, pe când cel de-al doilea contesta validitatea condamnării sale, invocând caracterul politic al acesteia.
Deși Tribunalul București a constatat în 2017 caracterul politic al condamnării, decizia este anulată de Curtea de Apel București (CAB). Doi ani mai târziu, printr-o decizie definitivă a CAB, ipoteza condamnării politice este respinsă definitiv.
Prin urmare, păstrarea denumirii liceului este interzisă, potrivit legii 217/2015. În aceeași situație se află și strada cu același nume din Sectorul 1, dar și bustul din Parcul Sf. Ștefan, situat în Sectorul 2.
Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor de genocid contra umanităţii şi de crime de război.
Art 12, Legea 217/2015
Anul trecut, numele instituției de învățământ a fost schimbat în „Liceul Economic nr. 1” printr-o decizie a Consiliului de Administrație al liceului. Odată cu această hotărâre, grupările de extremă dreaptă încep demonizarea conducerii liceului, a INSHR – EW, dar și a Primăriei Sectorului 4, folosind exprimări precum: „un pigmeu, un vierme lipsit de coloană vertebrală, ce preferă să colcăie în zeama fetidă a compromisurilor doar pentru satisfacerea meschinelor sale necesități materiale”; „terorist cultural”, „cozi de topor autohtone”, „trădători”, „dușmani”, „oportuniști”, arată Context.ro.
Proiectul pentru desființarea statuii a fost respins de consilierii locali ai Sectorului în data 28.12.2022. Cu o zi în urmă, Fundaţia publicase pe site-ul propriu, Buciumul.ro, un apel de manifestare publică în fața primăriei. Instituția îndemna participanții să aducă cu ei „portrete/icoane” ale „martirului Mircea Vulcănescu sau câte o carte din opera acestuia, lumânări/candele sau drapele tricolore”.
Printre apărătorii bustului lui Mircea Vulcănescu, potrivit Context.ro se numără:
- Parlamentari de extremă dreapta: Diana Iovanovici-Şoşoacă (senator independent, intrată în parlament pe listele AUR), Antonio Andrușceac (atunci lider al Grupului Parlamentar AUR), generalul în rezervă condamnat cu suspendare Mircea Chelaru (deputat AUR, ulterior iniţiatorul apelului xenofob cu tente naţionalist-autoritare care cerea naționalizarea resurselor, limitarea drepturilor românilor cu dublă cetăţenie și apărarea „fondului biologic sănătos”);
- Reprezentanţi de asociaţii neo-legionare şi de extremă dreapta: liderul de facto al Fundaţiei Ogoranu – Florin Dobrescu, Alexandru Costache (Fundaţia Ogoranu), Alexandru Balcu (Noua Dreaptă), Valentin Florea (FDC Valeriu Gafencu);
- Sociologi, istorici şi avocaţi apropiaţi de grupările de extremă dreapta: Ovidiana Bulumac (Expertă la Institutul Cultural Român la momentul respectiv; promovată de Activenews), Iuliu Crăcană (consilier superior în cadrul CNSAS), Marina Ioana Alexandru (Preşedinta Asociaţiei Juriştilor pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor care cerea dovezi pentru existenţa COVID; autoare pe Activenews).
Subsecretar de stat în guvernul mareșalului Antonescu
Mircea Vulcănescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali ai Generației ’27. În același timp, Vulcănescu a fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe în guvernul condus de Ion Antonescu, guvern responsabil pentru Holocaustul din România. Din această funcție, a fost implicat direct în deposedarea de bani și bunuri a evreilor deportați în Transnistria. De asemenea, acesta a participat la numeroase ședințe organizate pentru stabilirea practicilor ce au dus la moartea a sute de mii de evrei și romi deopotrivă.
Ulterior, Mircea Vulcănescu a fost condamnat la 8 ani de temniță grea, în baza Legii 312/1945 pentru „urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime”. Acesta a decedat în data de 28 octombrie 1952 în închisoarea Aiud.
Citește analiza completă pe Context.ro.
