Poveştile… sunt ca apa. Se transformă, devin digitale, devin mai scurte, devin urbane… devin altfel. Dar nu dispar! Ca mii de alte personaje, a reuşit să se reinventeze şi micuţa Alice care, din Ţara Minunilor a lui Lewis Carroll, şi-a luat bocceluţa şi a clădit o lume de poveste la poalele dealului Cotrocenilor.
Grădina Luminilor i-au spus binefăcătorii ei, care îi duc povestea mai departe. Iar noi, cititorii transformaţi în vizitatori, pășim pe şoseaua şerpuită de pe dealul Cotrocenilor şi intrăm, întocmai cum Alice a trecut prin vizuina iepurelui, pe gaura cheii, în lumea de poveste.
Este o lume făcută din lumină – peste un milion de puncte LED compun story-ul ce odată era plămădit din slove, puse pe hârtie. O lume care a cucerit şi Hollywood-ul, şi Broadway-ul, iar acum avem noi ocazia să o vedem, reinventată. În fapt, e vorba de o expoziţie pusă la punct de o firmă poloneză, care reface binecunoscuta poveste a lui Alice în Ţara Minunilor, cu mai bine de 30 de instalaţii luminoase, unele multimedia.
Noi am pătruns în lumea de poveste într-o seară din timpul săptămânii, când nu erau atât de mulţi musafiri – prilej pentru fiecare să prindă loc în faţa instalaţiilor luminoase, pentru a-şi face fotografii numai bune de Instagram. Însă, conform organizatorilor, numai în prima lună de la deschiderea expoziţiei, 10.000 de oameni i-au trecut pragul. Sau au trecut pe sub ramură, depinde de perspectivă. Ramură, străjuită, ca-n poveste, de pisica Cheshire:
Aşa cum Iepurele de Martie din poveste îşi verifica ceasul încontinuu, vizitatorii expoziţiei stau numai cu nasul în telefon. Dar nu pentru că ar fi plictisiţi, ci pentru că au mereu camera foto-video deschisă. Evident, unde-i un fotograf, trebuie să fie şi un model. Sau mai multe.
Printre instalaţiile luminoase sunt unele multimedia, presărate pe tot traseul din Grădina Botanică.
Însă, de departe, cel mai spectaculos este tunelul de lumină. Are 200 de metri, este cel mai lung din Europa şi numai el are o treime din luminiţele din întreaga expoziţie.
Odată ieşiţi din tunel, puteţi trage cu ochiul la faimoasa scenă în care Alice stă la masă cu Iepurele de Martie şi Pălărierul Nebun. E de profitat, mai ales că, pe moment, personajele… nu sunt acasă.
Copiii pot să îşi imagineze că sunt o picătură de ceai, o piesă de şah ori să se joace pe bulinele interactive, care „cântă” şi luminează, atunci când le calci.
Iar îndrăgostiţii îşi pot crea amintiri. Pe podul care trece lacul plin de „licurici” ori pe o bancă luminată.
Pe final, după ce înfrângeţi nemiloasa Regină de Cupă, să nu treceţi cu vederea bradul-cântăreţ, pe crengile căruia sunt proiectate tot felul de imagini.
În planificarea expoziției noastre, a trebuit să ne asigurăm că activitățile noastre sunt aliniate cu protejarea și promovarea frumuseții naturale a Grădinii Botanice. Prin strânsă cooperare cu managementul său, am putut să ne instalăm instalațiile într-o manieră neinvazivă. Am folosit tehnologii LED eficiente din punct de vedere energetic, eficiente și ecologice.
garden of lights
Dacă intrarea-rabbit hole se face prin şoseaua Cotroceni, ieşirea-trezire-din-vis este prin Splaiul Independenţei. După feeria basmului, ne lovesc realităţile Bucureştiului – poluarea de pe bulevard, zgomotul şi griul oraşului. Până la următoarea poveste… drum bun!
