Revin din tramvaiul 32, de această dată cu o specie aparte a mitocanului din STB: „lasă că știu eu ce-i mai bine pentru țara mea!”
Mitocanul de STB nu este numai neamul prost, needucat, care mănâncă semințe în tramvai, ascultă muzică pe speaker și vorbește tare. Mitocanul de STB este, de altfel, și neamul prost, incult. O combinație letală! Este ăla care se pricepe la orice dar nu a citit decât ziarele pornografice, apărute imediat după ’89. Vă aduceți aminte?
Specia, mai sus menționată, are politica în sânge. Ca să nu mai vorbim despre fotbal, medicină, șuruburi și piulițe.
L-am avut la București pe președintele ucrainean, Volodimir Zelensky, zilele acestea. Lăsând la o parte părerile fiecăruia dintre noi despre el, de la bere, a fost o vizită oficială a unui șef de stat, în România. Se întâmplă tot timpul, în toată lumea. Însă, mitocanul nostru din transportul public n-are cum să se abțină. A trebuit să-și facă simțită prezența și părerea și pe acest subiect. Că știe el, nu?
La ora 5 dimineața, numai despre politică nu vrei să auzi în tramvaiul 32. A venit toamna, e frig, toată lumea-i somnoroasă iar Nicușor cică iar pansează țevi și ne-a lăsat fără apă caldă. De unde și miasmele, nu?
Vizita lui Zelensky a încins spiritele. Două doamne somnoroase comentează subiectul:
„Ai văzut? A venit Zelensky, în România“, lansează dezbaterea una dintre doamne.
„Da? Și ce-a vrut?“, întreabă ce de-a doua, vădit deranjată.
„Să-i dăm niște arme, ce să vrea?“, răspunde interlocutoarea, închinându-se pios, pentru că treceam pe lângă o biserică.
„O să ne vândă Iohannis! Și pe noi și țara!“, piuie, „cu durere”, româncuță noastră.
„Păi, e neamț! Ce să țină el cu noi?” conchide, cu emfază, analistă din tramvaiul 32.
Lecția de istorie s-a încheiat când doamnele au coborât supărate, evident, că ne pleacă armele din țară și, prin șpagat logic, că nici măcar n-am fost în stare să punem, în fruntea României, un român neaoș.
Vă aduceți aminte că a mai fost unul care a zis că nu ne vindem țara? Părea că doamnele au trăit, mai mult decât mine, în alte vremuri iar 1989 le-a prins pe picior greșit, ieșite din hora culturii că să ofere flori minerilor.
