Rapidul din Giulești a jucat, aseară, acasă la FC Voluntari, echipa înființată din dorința primarului Florentin Pandele, așa cum apar toate la Nord de București, pe modelul: „ce primarul își dorește, poporul primește“. Ce urmează să citiți nu o să fie neapărat despre fotbal, ci despre tot ce se întâmplă pe lângă într-un meci. Totuși, trebuie să menționez și că ritmul de pe teren a fost slab, însă a fost cu “de toate”, gol în secunda 10, autogol, bătaie pe teren, toate ca la final să piardă Rapidul.
Mărturisesc că am luat o decizie proastă încă de dinainte să calc pe stadion. Despre mine știți de aici că sunt rapidist, știu cântecele și le cânt la fiecare meci la care mă duc, însă din tribuna a II-a, nu din peluză.
La meciul de aseară am decis împreună cu fratele alb-vișiniu, Cosmin, să mergem în peluză și fim printre ai noștri, nu printre „dușmani“. Amândoi am subestimat fenomenul Rapid. Stadionul din Voluntari a fost aproape plin de rapidiști și undeva, într-un colț, galeria de pensionari din Voluntari și câțiva localnici.
Când spun galerie de pensionari mă refer la cel mai propriu sens al expresiei. Ei merg cu echipa la fiecare meci și cântă același lucru pe ritm de tobe – imnul cu un singur vers : „Viața mea mi-o împart alături de Voluntari“.
De ce vă spuneam că fost o decizie proastă să mergem în peluză, cu băieții din galerie? Pentru că noi voiam să vedem meciul, iar din galerie vezi „așa și așa“, vorba regelui Hagi. Practic, din galerie vezi ori cum pleacă mingea spre poartă, ori o vezi direct în plasă. Vă las aici o poză să vă convingeți singuri.
Am ajuns la stadion cu jumătate de oră înainte de meci, așa cum se face când mergi în deplasare pe teren străin. Bineînțeles, că prima dată am mers la intrarea greșită. Ne-am calibrat din mers și am văzut cu ocazia asta și parcul din Voluntari.
Am ajuns cu 20 de minute înainte de meci la intrarea bună, dar degeaba. Am stat aproape 30 de minute la coadă ca să intrăm. Așa se întâmplă când stadionul are un singur culoar de acces pentru întreaga peluză. Primul gol a fost marcat în secunda 10 a meciului și l-am ratat.
Nu a lipsit nici scandalul de la coadă. Unii s-au băgat în față pentru că erau prieteni cu jandarmii, moment în care au început fanii rapidiști să urle. Printre înjurături am auzit „Pandele, băi Pandele, băi. Nici în vamă, la Giurgiu nu e coada așa!“.
În timp ce încercam să intrăm, ne-am dat seama că stadionul din orașul lui Florentin Pandele e făcut din plastic sau componente metalice și subțire acoperit cu un tapet care imită cărămida. Pe-afară vopsit gardul, înăuntru… tribunele erau făcute din grinzi de fier sudate între ele, iar scaunele, bineînțeles, vopsite în roșu, galben și albastru.
Între scaune era un spațiu numai bun pentru așchiat tibia. De altfel, un fan al Rapidului a căzut printre scaunele de pe stadion și, din ce se zvonea prin galerie, și-a rupt piciorul. Ambulanța s-a mișcat foarte greu și nu au scos targa pentru rapidistul căzut. Așa a ajuns să fie cărat pe brațe zeci de metri până la salvare de către fanii echipei de lângă Podul Grant.
Stadionul de „plastic“ din Voluntari poartă numele lui Anghel Iordănescu, sau cum îi spun comentatorii sportivi „Tata Puiu“. Același Iordănescu care acum este consilier general la București, după ce a candidat fiind pus pe liste de Gabriela Firea, în 2019.
Deasupra tribunei unde stăteau fanii echipei din Giulești erau afișate o parte dintre companiile municipale din Voluntari cum ar fi: Televol Systems, compania condusă de președintele FC Voluntari, Ecovol sau Serviciul de Transport Voluntari.
În mijlocul tribunei, lângă companiile din holding, era pus un afiș mare pe care era scrisă deviza echipei de fotbal: „Nimic fără Dumnezeu“.
Cei care păzeau stadionul au fost, la fel ca la fiecare meci, cei de la Security Vol, SPP-ul înființat pentru a păzi Catedrala Sfânta Parascheva și stadionul pe care s-a jucat aseară. De la înființarea ei și până în prezent, Primăria Voluntari a plătit facturi de 8 milioane de euro pentru serviciile acestei companii, care este condusă de finul primarului Pandele.
Dacă vă este dor de serialul Prison Break o să vă placă să mergeți vara la meciuri în Voluntari. Niște băieți au făcut o gaură printre gratii, au pus o masă cu lemnul scorojit și vând chipsuri şi apă de la cișmea cu 5 lei paharul. În naivitatea mea am fost să întreb dacă pot să cumpăr apă de la ei cu cardul, moment în care vânzătorul s-a uitat la mine confuz și a spus râzând: „Normal că nu“. Cât despre bonul fiscal… joc de glezne ca la pelerinaj.
Când vine vorba despre un meci al Rapidului trebuie să știți că e precum spun cei de la Liverpool: „It’s more than just Football“. La finalul partidei, jucătorii Rapidului au fost chemați de galerie la discuții după partida slabă pe care au făcută. Au stat toți cu capul plecat, în frunte cu căpitanul Cristian Săpunaru, și au ascultat criticile liderilor de galerie. După care au fost aplaudați și s-au întors la vestiare.
După ce terenul s-a golit, mijlocașul Rapidului, Jayson Papeau, s-a întors spre gazon cu un tricou în mână, a venit până la peluză și i l-a dat unui copil de 10 ani. Probabil că toate detaliile de mai sus se vor pierde în timp. Inclusiv rezultatul prost obținut de Rapid care va fi uitat după două victorii, însă momentul în care micuțul suporter rapidist a primit tricoul lui Papeau o rămână peste ani, mai ales în memoria lui.
lasă un comentariu