S-au trezit dis de dimineață, ori, mai bine zis, foarte târziu în noapte, ca să ajungă la secție înainte de deschiderea urnelor. Au stat între 18 și 20 de ore la una sau mai multe secții de votare și au funcționat ca „apărători” ai democrației. Au fost atenți la membrii de secție, la materiale, la liste, la votanți, la urne și, în general, la întreg procesul de votare. Ei au fost observatori independenți la alegerile prezidențiale din 10 noiembrie.
„Să fii observator independent la alegeri înseamnă să îți dăruiești 24 de ore din viața ta, voluntar, pentru ca alegerile să fie cât mai corecte. Da, promisiunea noastră e că dacă investești o zi din viața ta, democrația noastră va fi un pic mai bună. Nu îți promitem că cele 24 de ore vor fi fabuloase.”
Funky Citizens
Pentru a putea fi observator la vot trebuie să nu faci parte din niciun partid politic, să ai drept de vot și să fii prezent în secția de votare. Cea mai importantă armă? Legea. Atunci când un observator vede nereguli el le sesizează. La primul tur al alegerilor prezidențiale observatorii din toată țara au surprins primari care însoțeau alegătorii în cabina de vot, materiale de campanie lângă secție, microbuze care aduceau oamenii la vot, chiar și votanți care primeau bani după ce ieșeau din secție. Am vorbit cu două observatoare la vot în București pentru a afla cum a decurs ziua de 10 noiembrie.
Mădălina Boț – masterandă, a pornit temerar să afle de ce viața este complexă
„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cât de multe poate face societatea civilă, la toate stările emoționale prin care te poartă – de la frustrare, de sorginte negativă, la indignarea ce ajunge să fie pozitivă –, la minunea care se numește ”s-a schimbat în puțin mai bine situația”, la cum eu am urcat prin coborâre într-un soi ciudat de evoluție, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.”
Mădălina mi-a spus că și-a făcut botezul în statul paralel al observatorilor independenți anul acesta printr-o aventură în șapte secții de votare din Sectorul 5. Alături de o daneză și un moldovean, ambii voluntari al ONG-ului danez Silba, a cunoscut tot felul de oameni, „unii recalcitranți, alții batjocoritori, cetățeni indignați, alții glumeți, unii ce dispun de prea mult exces de zel vis-a-vis de îndatoririle pe care le au de îndeplinit”.
Exercițiul lor democratic a început la liceul Gheorghe Lazăr și s-a terminat în Ferentari. Deși nu s-a lovit de mari probleme, la sfârșitul zilei de 10 noiembrie Mădălina a identificat trei trenduri: oamenii ușor ostili care acceptă prezența observatorului în secție, dar nu-i înțeleg rolul, cei care îi văd pe observatori ca pe un fel de mecanism coercitiv care de abia așteaptă să sancționeze până și respiratul, și indivizii care „știu că o adevărată consolidare a democrației nu se realizează decât atunci când toată lumea pune osul la treabă”.
Al patrulea trend care, din fericire, vine ca o excepție, este cel al oamenilor care refuză accesul observatorilor în secție. Conform Autorității Electorale Permanente (AEP), observatorul poate intra în orice secție doar pe baza ecusonului și a actului de identitite. Legea nu l-a oprit pe președintele unei secții din Ferentari să o țină pe Mădălina și pe cei doi voluntari înafara secției timp de o oră.
„Domnul Președinte s-a simțit amenințat de o puștoaică de 22 de ani de 1,60, de aceea a fost permanent însoțit de stimabilul jandarm al secției ce a înțeles că ”își face treaba” doar dacă mă expune unei serii de mișto-uri de colț de bloc. Noroc că eram obișnuită deja de la proteste și că, de bine, de rău, ele nu s-au transformat în mișto-urile à la 10 august.”
Claudia Rafiroiu, avocată cu trei copii, crede că prin vorba bună, argumentată are mai multe șanse să facă o diferență
De un an de zile Claudia trece printr-o transformare de sine în care și-a propus ca, înainte să ceară ceva de la ceilalți, să ceară de la ea însăși. Tocmai de aceea a renunțat la decizia de a pleca din țară. A început prin a fi observator la vot la alegerile europarlamentare din mai și prin a-și „voluntaria” fiecare zi de joi ONG-ului Funky Citizens.
La secția 360, la liceul Mihai Viteazu, președinta secției nu era foarte stăpână pe situație și a absentat destul de mult din secție. Avea dificultăți în a ține oamenii sub control și nu cunoștea procedura de sigilare a urnelor, ba chiar a sigilat urna greșit și a pus-o pe Claudia să dea explicații membrului de la PSD. Totuși, prezența Claudiei în secție a devenit un element de confort pentru dânsa și un ajutor binevenit. „Pe parcursul zilei și-au dat seama că nu sunt veninoasă și atunci toți s-au relaxat. M-au servit cu cafele și ciocolată și ce mai aveau ei pe acolo.” Elementul picant al zilei a fost un cetățean turmentat pe care poliția a fost nevoită să-l evacueze în cătușe. Partea amuzantă este că toată lumea din secție era preocupată de faptul că individul nu a apucat să introducă buletinul de vot în urnă și că va ieși prost numărătoarea.
Tot pe 10 noiembrie Claudia a mers, împreună cu doi polițiști, cu urna mobilă acasă la un cetățean și la spitalul Gerota. „Votul ar trebui să fie secret, dar este destul de dificil să asiguri secretul votului într-un salon în care sunt 3-4 persoane.” În aproape toate saloanele televizorul era deschis pe Antena 1 sau România TV, iar cele mai multe voturi din urna mobilă (care a fost deschisă mai târziu decât cealaltă) au mers către Ramona Ioana Bruynseels.
„Eu am început schimbarea cu mine însămi și deocamdată doar exemplul meu poate să pledeze în direcția asta. Am din cercul de cunoștințe persoane care au ales să să înscrie și ei [ca observatori la vot] tura asta. Ca să poți să faci a la long prezență civică trebuie cumva să fii tu însăți convins din interior.”
Editor: Oana Despa
