21 decembrie 1989
Peste 100.000 de oameni sunt aduși în fața Comitetului Central al PCR, pentru a asista la discursul lui Nicolae Ceaușescu. Evenimentele de la Timișoara aveau deja ecou în toată țara, iar decizia lui Nicolae Ceaușescu de a aduce o așa mulțime de oameni laolaltă, în acele momente, a fost una catastrofală pentru regimul comunist. După doar un minut, discursul său e întrerupt de strigătele tot mai puternice ale mulțimii, iar totul era transmis în direct la televizor. Întreaga țară a fost martoră a unui moment ireal, de neconceput până atunci, dar care a însemnat începutul sfășitului pentru regimul comunist și primul pas spre libertate.
Revoluția începea și în București.
Începutul Revoluției la București
Pe 21 decembrie 1989, Timișoara era deja un oraș liber. Revoluționarii declaraseră municipiul de pe Bega, liber de comunism, pe 20 decembrie. Proaspăt întors din Iran, Ceaușescu ia, poate, cea mai proastă decizie a vieții sale, prin convocare unei mari adunări populare, în fața CC al PCR, pentru a demonstra poporului susținerea de care partidul se bucură dar și pentru a înfiera revoluționarii timișoreni.
Din balconul Comitetului Central, Ceaușescu se adresează mulțimii, cu un discurs plin de clișee, le mulțumește pentru determinarea lor în edificarea comunismului și îi îndeamnă să continue lupta pentru succesul socialismului în țara noastră. La exact un minut, după începutul discursului, din mulțime se aud țipete, iar Ceaușescu se oprește, incapabil să mai spună ceva. Ridică doar mâna dreaptă, de câteva ori, părând că încearcă să liniștească mulțimea.
Totul în direct la televizor.
ALO! ALO! ALO! ALO! ALO! Tovarăși! Așezați-vă liniștiți la locurile voastre!
Disperat, cu figura împietrită de uimire, Ceaușescu strigă la mulțime. De lângă el se aude vocea Elenei Ceaușescu. LINIȘTE! Camerele Televiziunii Române dau imagini cu clădirile din jurul CC, dar pe fundal se aude rumoarea mulțimii.
Cu greu, Ceaușescu se reculege și încearcă să-și continue discursul, dar e speriat și debusolat. Lângă el, Elena Ceaușescu și apropiații regimului aplaudă frenetic, dar mulțimea reacționează cu totul altfel decât s-au așteptat.
Se aude din ce în ce mai tare, JOS DICTATORUL! NOI SUNTEM POPORUL, JOS CU DICTATORUL!
100 de lei, în plus la salariu
Transmisia TVR se întrerupe pentru căteva minute, iar la reluare, Ceaușescu promite creșterea salariilor, de la 1 ianuarie 1990, cu 100 de lei, mărirea alocațiilor, indemnizații pentru mame la naștere de 1000 de lei la primul copil și de 2000 de lei de la al doilea copil, creșterea pensiilor. Discursul său e ezitant, citește de pe o foaie și Elena Ceaușescu îi șoptește din când în când.
Cuvântarea continuă cu înfierarea evenimentelor de la Timișoara pe care le numește “un atac la integritatea și independența României” și cu un nou apel la unitate pentru apărarea comunismului. Fluturând mâinile, Ceaușescu părăsește balconul CC al PCR, în scandările unui grup mic de oameni.
Pentru ultima oară.
Baricada de la Universitate
O parte dintre participanții la mitingul din fața CC s-au regrupat, după încheierea adunării, în fața la Universitate. La fel și forțele de ordine. Au fost aduși sute de soldați, cu tancuri, TAB-uri, membrii ai trupelor speciale și ai Securității, Ceaușescu ceruse oprirea manifestației prin orice mijloace.
Tot mai mulți oameni vin în Piața Universității. Se scandează, se cântă “Deșteaptă-te române”.
Vom muri și vom fi liberi!
Și au murit.
Primii eroi ai Revoluției Române, la București, au murit în după amiaza zilei de 21 decembrie 1989, în fața Sălii Dalles, zdrobiți de o mașină a Armatei, scăpată de sub control.
Ciocnirile între manifestanți și forțele de ordine devin, după acest moment, tot mai violente. Se trage, în plin asupra oamenilor.
După miezul nopții, Baricada de la Inter este spartă, iar trotuarele sunt spălate de sânge.
49 de morți, sute de răniți și de reținuți
Este bilanțul primei zile în care Bucureștiul a cerut Libertate. Și prima, din șirul de zile care, cu prețul a sute de vieți, au fost primele de democrație în România.
La 31 de ani de la acele evenimente, nu avem încă vinovați. Pentru morții de atunci, pentru bătăile și represaliile dure, pentru zilele lungi de lupte de stradă.
Sursa Foto Europa Libera/RFI
