Buletin de București continuă seria retrospectivă asupra infracționalității care a dominat Capitala la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Luna ianuarie a anului 1945 a adus, pe lângă gerul năprasnic și lipsurile acute, o nouă tipologie de teroare: un criminal care vâna doar taximetriști și care abandona cadavrele în locuri publice.
Buletin de București deschide o fereastră spre trecutul tumultuos al Capitalei, de acum 80 de ani. Între 1944 şi 1945 tâlhăriile în plină stradă, jafurile armate și crimele odioase erau la ordinea zilei. Tabloul este zugrăvit de istoricul Alexandru Armă în volumul „Bucureștiul gangsterilor 1945” publicat la editura Vremea, în colecția „Planeta București”.
Bunicul autorului, veteran de război abia lăsat la vatră, a fost una dintre victimele infracționalității scăpate de sub control din cauza implicării armatei sovietice în administrația Capitalei. A fost ucis la marginea Capitalei, în comuna Jilava.
CITEȘTE și episodul 2: Bucureștiul gangsterilor (II): Spargerile de acum 80 de ani de la „Esquire” și „Innovation”, de pe Calea Victoriei, din noaptea de Revelion
Tabloul zugrăvit de istoricul Alexandru Armă în volumul „Bucureștiul gangsterilor 1945”, publicat la editura Vremea, descrie un oraș aflat în degringoladă.
În timp ce autoritățile erau ocupate cu epurări politice și „confortul” trupelor sovietice de ocupație, străzile Capitalei deveniseră proprietatea tâlharilor.
Siguranța cetățeanului era o iluzie, iar viața devenise o marfă ieftină, tranzacționată pentru o haină, o pereche de cizme sau încasările unei zile de muncă.
„Dușmanul” nevăzut al șoferilor. Vâna doar taximetriști
Începutul anului 1945 a fost marcat de o serie de crime trase la indigo, care au panicat breasla șoferilor din București. Primul caz care a cutremurat opinia publică a fost cel al taximetristului Constantin Enulescu.
Acesta a fost găsit împușcat în cap și abandonat într-o baltă de sânge pe strada Biserica Albă, după ce fusese jefuit.
Crima semăna izbitor cu o alta, comisă cu câteva zile înainte lângă podul de pe Splaiul Independenței, vizavi de arena „Venus”, actualul parc al Operei Naționale.
Anchetatorii au conturat atunci ipoteza unui autor unic, un individ care vâna șoferi pentru a le fura încasările, profitând de faptul că aceștia aveau bani sume considerabile asupra lor, pentru acea vreme, la final de zi.
Presa vremii, prin vocea ziarului „Timpul”, specula că asasinul ar putea fi chiar un fost coleg de breaslă, un „element detracat” căruia i se ridicase permisul și care își jefuia foștii colegi şi din răzbunare.
La doar patru zile distanță, cotidienele bucureștene anunțau moartea șoferului Toni C. Anghel. Acesta a fost găsit executat în Parcul Jianu, actualul cartier Primăverii, la numărul 3.
Victima prezenta urme de violență, iar automobilul său, furat de la locul crimei, a fost găsit abandonat pe un teren viran. Proprietarul mașinii, Dumitru Țone, le-a declarat polițiștilor că șoferul trebuia să se întoarcă la garaj, dar nu a mai apărut.
Cadavrele din Dâmbovița și din adăposturile antiaeriene
Crimele nu s-au limitat doar la șoferi. La jumătatea lunii ianuarie, trei cadavre, de data aceasta femei, au fost descoperite în diverse puncte ale orașului, a fost observat plutind printre sloiurile Dâmboviței, în dreptul teatrului „Regina Maria”. Inițial trecătorii au crezut că femeia mai trăiește și au sărit să o salveze.
Victima, Ana Gurău (38 de ani), fostă muncitoare la Uzinele Comunale București, fusese ucisă cu bestialitate pentru suma de 200.000 de lei pe care o purta asupra ei de teama hoților de locuințe.
Criminalul o ademenise într-o cârciumă, o ucisese pe drum și îi aruncase trupul în râu.
O a doua victimă, tot o femeie, a fost găsită dezbrăcată complet în adăpostul antiaerian din curtea bisericii Sfântul Dumitru.
Hainele îi fuseseră furate, un detaliu macabru care subliniază inclusiv disperarea acelor vremuri, când îmbrăcămintea devenise o valută forte pe piața neagră.
Poliția a tratat cazul superficial, etichetând victima drept o „vagaboandă alcoolică”.
Bucureștiul gangsterilor. Revenirea bandiților în uniforme
În timp ce criminalul care vâna doar taximetriști țineau prima pagină, bandele organizate dădeau lovituri de proporții. Finalul lunii ianuarie a consemnat revenirea modului de operare patentat de gruparea Argintaru: jafurile comise de falși ofițeri.
Pe 20 ianuarie, familia Stănescu, care deținea o tutungerie pe Șoseaua Bonaparte nr. 47, a fost călcată de doi indivizi îmbrăcați în uniforme militare. Sub amenințarea armelor, proprietarii au fost legați, iar hoții au plecat cu 700.000 de lei, bijuterii și haine.
Anchetatorii l-au suspectat pe Gheorghe Voiculescu, zis „Țicnitu”, un membru al bandei Argintaru care reușise să scape de valul anterior de arestări. Acesta s-ar fi întors din provincie pentru a reorganiza activitatea infracțională în Capitală.
Jafurile vizau și marile magazine. Magazinul de stofe „Langer Freres” a fost spart în noaptea de 22 ianuarie 1945. Hoții au acționat chiar în centrul Capitalei, pe strada Doamnei nr. 9, în spatele Băncii Naționale, într-o zonă teoretic păzită.
Cantitatea de marfă furată a fost atât de mare încât infractorii au avut nevoie de cinci camioane pentru a o transporta, totul sub nasul autorităților.
Prioritățile Poliției: razii la barbut și escroci mărunți
În contrast cu gravitatea situației din stradă, autoritățile păreau să aibă alte priorități. Prefectul Poliției Capitalei, generalul Alexandru Ghika, a ordonat razii masive în cafenele și localuri pentru „stârpirea” jocurilor de noroc.
Zecile de descinderi s-au soldat cu arestarea unor patroni și a unor traficanți de ruble, acțiuni prezentate pompos în presă, dar dar fără legătură cu siguranța imediată a cetățeanului de rând care risca să fie ucis pentru palton.
Mai mult, Poliția se lăuda cu prinderea unor escroci care falsificau bilete pentru un concert inexistent la sala Dalles.
Un bilanț cinic al celui care vâna doar taximetriști
Spre finalul lunii, frica instaurată în rândul șoferilor și lipsa de reacție coerentă a Poliției au dus la o situație absurdă, detaliată în volumul „Bucureștiul gangsterilor 1945”, publicat la editura Vremea. Gazetarii de la „Timpul” notau cu o ironie amară, în numărul din 31 ianuarie 1945, singura „reușită” a acelor zile:
„În cursul ultimelor 24 de ore n-a mai fost asasinat niciun șofer. Probabil că criminalii s-au lăsat înduioșați de lacrimile amare ale urmașilor victimelor și de aceea n-au făcut alte victime. Însă furturile și spargerile se țin lanț, așa ca într-un câmp unde nu există pază. Autoritatea polițienească este inexistentă. Și de ce ar fi prezentă când afară-i frig și viscol… Gardienii stau în pătul, iar comisarii fac… birocrație”, notau jurnaliștii bucureșteni acum 80 de ani.
