Ce faci dacă ai adunat de-a lungul anilor o cutie cu telefoane vechi? Dar dacă ai rămas cu un laptop de care nu mai ai nevoie? Sau cu alt produc electronic de dimensiuni mici? Unde le poți recicla în București sau Ilfov?
Pentru că sunt și eu în această situație, am decis să o întreb pe Roxana Puia, director de markegint al Asociației Environ. Aceasta este o organizație non-profit, înființată încă din anul 2007, cu obiectivul de a prelua responsabilitatea producătorilor și importatorilor de echipamente electrice și electronice prin colectarea și reciclarea acestor produse la finalul ciclului de viață.
Roxana Puia a explicat, pentru Buletin de București, care sunt soluțiile existente pentru ca un bucureștean sau ilfovean să scape de produsele electrice și electronice vechi într-un mod care să fie prietenos cu natura și eficient economic.
Buletin de București: Unde poți recicla electronicele de dimensiuni mai mici, de exemplu telefoane, în Capitală? Eu am o pungă de telefoane vechi, pe care am tot încercat să o duc la un punct de colectare, dar nu am reușit. Există și o hartă a reciclării, am mers la locurile menționate acolo, dar mi s-a spus că ei strâng doar baterii și becuri. Așadar, cum pot să scap de electronicele mici într-un mod eficient, să nu le arunc la gunoi?
Roxana Puia: Avem și noi o hartă care integrează punctele noastre de colectare, ce sunt dedicate strict echipamentelor electrice și electronice de dimensiuni mici, și care se numește „Unde reciclăm”.
Dar, toate tipurile de deșeuri, fie că este vorba de telefoane mobile, fie că este vorba de alte tipuri de deșeuri electrice de mici dimensiuni, pot fi predate spre reciclare în orice punct de vânzare a echipamentelor noi.
În cazul telefoanelor mobile, de exemplu, ar trebui să puteți rezolva problema în magazinele operatorilor de telefonie sau în orice magazin al comercianților de profil. Digi are cutii de colectare, pentru că sunt puse la dispoziție chiar de către noi în magazinele companiei.
Dar se pot lăsa inclusiv telefoane vechi, de 10-15 ani?
Nu există o condiționare legată de vechimea echipamentului. Sigur, lucrurile se schimbă dacă este vorba cumva de o campanie în care există vreun mecanism de premiere, se mai fac campanii de buy back sau de discount și acolo într-adevăr trebuie să fie un anumit produs.
Dar, în general, dacă aveți niște dispozitive vechi, pot fi predate fără să fiți condiționat în vreun fel de achiziționarea vreunui produs din magazinele respective.
Pot fi predate, de asemenea, în toate magazinele retailerilor: Flanco, Emag, chiar și iStyle. Apropo de asta, recent am terminat de implementat sistemul de colectare în magazinele iStyle. Dar și în magazinele de bricolaj, și în hipermarketuri, în centre comerciale se pot duce.
Pe scurt, oriunde se vinde un tip de aparat electric, există obligația legală a comerciantului de a asigura în mod gratuit și fără condiționare de achiziționare a unui produs nou posibilitatea de a lăsa acolo echipamentele vechi de mici dimensiuni.
Dimensiune mică înseamnă că are cel puțin o latură mai mică de 30 de centimetri.
Și când vine vorba de electronice mai mari, gen laptopuri și computere, se aplică același sistem? Unde le poți recicla?
Dacă laptoul este de dimensiuni mai mici, de multe ori poate fi acceptat de aceleași sisteme de colectare, respectiv niște cutii pe care le veți găsi, în funcție de specificul magazinului, fie la info clienți, fie în zona caselor de marcat, fie la intrarea în magazin. Cutiile sunt de diferite tipuri, dimensiuni și culori, dar există.
În București, de exemplu, noi mai avem trei puncte de colectare tot pentru echipamentele de mici dimensiuni la Arena Națională, la porțile de intrare în arenă, unde pot fi lăsate aceste echipamente.
Când vine vorba de echipamente voluminoase, dar pe care nu le puteți duce singur către magazin, sunt mai multe variante.
Prima variantă este să apelați la organizații cum este și Asociația Eviron, care vi le preiau în mod gratuit de acasă. Noi ne mișcăm foarte rapid în București.
În Ilfov și la nivel național, colectăm prin intermediul altor colaboratori.
Mai există și varianta unor campanii care se fac de către autoritățile locale și care ar trebui să aibă o frecvență trimestrială, când se preiau deșeurile electronice direct din gospodării. Acestea ar trebui să fie comunicate de primărie, prin operatorul de salubritate.
Varianta numărul trei: dacă ați făcut o achiziție nouă, respectiv ați cumpărat un frigider, un aparat de aer condiționat, o mașină de spălat, în momentul în care faceți achiziția, fie că este online, fie că este în magazin, trebuie să puteți să bifați că doriți ridicarea produsului vechi de acasă.
Și acest serviciu, în mod normal, este oferit gratuit de către comercianți, să preia echipamentul vechi la schimbul livrării celui nou. Cam astea sunt soluțiile în linii mari pentru deșeurile mici și deșeurile mari.
CITEȘTE ȘI: Câtă poluare produce în București colectarea gunoiului cu camioane pe motorină | Green Report
Care este rata de reciclare în București și Ilfov în momentul de față?
Nu stăm prost. Aș face o scurtă precizare. Vorbim în primul rând de colectare separată a acestor tipuri de deșeuri.
Procentul de reciclare din tot ceea ce se colectează este unul foarte mare, se îndeplinesc obiectivele, peste 90% din ceea ce se strânge este tratat, valorificat, eliminat, nepoluant din punct de vedere al cantităților colectate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește colectarea, la nivel de țară, suntem undeva la 46% din cantitatea totală pusă pe piață în ultimii trei ani, pentru că atunci când vorbim de echipamente electrice și electronice, obligația de colectare este calculată raportat la media vânzărilor pe ultimii trei ani.
Obiectivul la nivel european este de 65%. România este la 45%, dar este oricum peste media europeană actuală, care este undeva la 40%.
Lucrurile au progresat destul de mult în ultimii ani. Din păcate, suntem încă departe de acel obiectiv impus de Uniunea Europeană, dar și pentru că este un obiectiv nerealist.
Cu u excepția câtorva state la nivel european, celelalte nu reușesc să se apropie de acest obiectiv, pentru că durata de viață a echipamentelor este mult mai mare. Este incorect să calculezi un obiectiv de colectare a deșeurilor electronice luând în considerare cantitățile care se pun pe piață în precedenții trei ani.
Cu excepția telefoanelor mobile sau a gadgeturilor, care au o durată mai mică de folosire, 2 3, 4 ani, când vorbim de echipamente mari, gen frigidere sau mașini de spălat sau, mai nou, panouri fotovoltaice, pentru că și acestea intră în categoria echipamentelor electrice și electronice, au o durată de viață de circa 20 de ani. Atunci este incorect să le luăm în calcul la țintă.
Pe de altă parte, știm din experiența activităților noastre, a campaniilor pe care le facem, că pe zona urbană și pe București lucrurile stau binișor.
Din păcate, ne lipsesc punctele municipale de colectare.
Ar trebui să avem, potrivit legislației, minim un punct de colectare la 50.000 de locuitori. Prin PNRR, există o linie de finanțare dedicată înființării centrelor de aport voluntar.
Și chiar am văzut că s-a deschis primul centru de aport voluntar în județul Timiș.
Practic, trebuie să fie niște spații puse la dispoziția cetățenilor, în care există containere pentru 7 8, 9, 10 fluxuri de deșeuri, inclusiv deșeuri de echipamente electrice și electronice.
Din ce am observat eu, oamenii reciclează doar dacă această operațiune este relativ ușoară. Adică, dacă ai un container în zona în care locuiești. Foarte puțini strâng produsele ce pot fi reciclate și să meargă cu mașina sau cu autobuzul în altă parte a orașului, pentru a le depune. Dacă nu au la îndemână foarte aproape un container de reciclat, majoritatea le aruncă la gunoi.
Da, este adevărat că nu este un gest care să ne vină cumva natural. Este nevoie de educație, este nevoie de informare, dar avem nevoie și de soluții care să fie accesibile, care să fie în proximitatea oamenilor, ca încetul cu încetul să se genereze și această obișnuință de a le duce în punctele speciale amenajate.
Câtă vreme este corvoadă, șansele de a o face sunt mai puține.
Şi mai este un aspect legat de așteptările oamenilor de a fi cumva recompensați pentru aceste gesturi pe care le fac, în sensul în care de cele mai multe ori duc la punctele de colectare deșeurile electrice dacă primesc ceva la schimb.
Am văzut succesul pe care îl are programul pentru colectarea ambalajelor, dacă primesc un stimulent.
CITEȘTE ȘI: Garda de Mediu: 85% din deșeurile generate în Capitală ajung la groapă netratate. Doar 12% sunt reciclate
Da, absolut. Deși, și aici, dacă ne uităm la câte ambalaje se pun pe piață și la câte se întorc, mai este de lucrat. Dar, într-adevăr, s-au mișcat lucrurile remarcabil în domeniul acesta, tocmai pentru că oamenii au senzația că câștigă acei 50 de bani, deși sunt tot banii noștri, pe care doar îi recuperăm. Dar ai senzația că ai câștigat ceva.
Efectul pozitiv este acela că s-au și curățat spațiile de peturile aruncate. Sunt oameni care le adună chiar și de la semafor, și din parcuri, și le predau ca să obțină acei bani.
Ce soluții similare pot fi găsite pentru echipamentele electrice și electronice?
Este mai dificil, căci vorbim de produse de folosință îndelungată, cu o durată mare de viață. Dar soluții sunt.
Avem nevoie de puncte de colectare stradale, și am văzut sisteme bine puse la punct în alte state din Europa, sau amplasate în apropierea blocurilor ori a clădirilor rezidențiale.
Avem nevoie de comercianți care să-și îndeplinească obligațiile și să îi informeze pe utilizatori, pe clienți, ce drepturi și ce obligații au în egală măsură, cum trebuie să procedeze cu deșeurile.
Și cred foarte tare în faptul că avem nevoie de educație.
Avem nevoie de transparență, astfel încât oamenii să capete încredere, pentru că în ceea ce privește reciclarea există o bulă mistică în care oamenii au sau nu prea au încredere în povestea asta.
Dacă se reciclează real, ce se întâmplă deșeurile, cât la sută se reutilizează cu adevărat și așa mai departe. Deci, cred că este nevoie de mult mai multe exemple și transparență pentru ca populația să capete încredere.
Și mai cred că este nevoie și de sancțiuni, în sensul în care dacă nu îți respecți obligațiile pe care le ai, și obligația este să nu arunci la gunoi telefonul vechi, bateria, becul vechi, să suporți consecințele.
Da, dar cum s-ar putea face concret asta, cum poate o instituție de control să mă urmărească dacă am reciclat sau nu?
Într-un sistem de management al deșeurilor bine pus la punct și funcțional, se face o evidențiere foarte simplă în momentul în care le arunci efectiv la gunoi.
Dacă le arunci la coșul de gunoi de acasă, cum se întâmplă cu deșeurile care nu sunt de ambalaje, te identifică foarte simplu după un bon, o factură sau pur și simplu după locuința de la care arunci.
La bloc se aplică amenda asociației de proprietari, la casă se aplică direct proprietarului.
Există acest instrument economic de încurajare sau de descurajare a aruncării la grămadă, care se numește „plătești cât arunci”. Nu mai plătești pentru cantitatea totală de deșeuri generată, ci doar pe ceea ce ajunge să fie depozitat la groapă.
Şi atunci ai interesul să selectezi foarte bine.
