Adrian Năstase a colorat ţara în roşu în primul tur din 2004 şi totuşi a fost înfrânt de Traian Băsescu. Este perspectiva optimistă a celor care îl susţin pe Nicuşor Dan şi văd luminiţa de la capătul tunelului, cu o victorie în faţa lui George Simion, în turul al II-lea. Însă de la fostul primar al Capitalei la actualul primar e-o cale-atât de lungă…
- În primul rând e o uriaşă diferenţă de retorică. Traian Băsescu juca tenis oratoric de anduranţă, întorcea replici scrâşnind din dinţi şi nu prea pierdea puncte. Ba mai mult, mai servea şi câte un as, cum a fost celebra replică dată lui Năstase – «Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns să voteze dintre doi foşti comunişti?» În schimb, Nicuşor Dan „n-are papagal”, după cum tocmai am auzit în weekend-ul alegerilor. Fără avantajul unui discurs seducător, e greu să baţi un candidat mesianic, ba chiar şi valetul candidatului mesianic.
- Nicuşor Dan e sincer, câteodată chiar enervant de sincer. Tocmai ce s-a încheiat turul I şi el a spus că e obligatoriu ca PSD să rămână la guvernare. Practic, are dreptate, pentru că, fără PSD, ar fi un Guvern şchiop şi tremurat, dată fiind configuraţia actualului Parlament. Ideatic, însă, cu francheţea lui, e posibil să ţină acasă o parte din electorat, care, teoretic, ar vota cu candidatul pro-european, dar nici n-ar vrea să mai audă de PSD.
- Da, Adrian Năstase a luat peste 40% în primul tur al alegerilor din 2004, dar Traian Băsescu nu a avut jumătate, ci aproape 34%. Diferenţa nu pare insurmontabilă în condiţiile astea. Şi, de altfel, scorul a fost răsturnat.
- În 2004, în afară de finalişti, doar Vadim Tudor a mai contat în turul I. În rest, firimituri. Acum, votul e ca un mozaic, ale cărui bucăţi sunt greu de crezut că pot fi reconfigurate în puzzle-ul Nicuşor Dan. Da, poate mai ia voturi de la Crin, dar nici alea pe toate. Dar de la Victor Ponta? Greu de crezut.
- Traian Băsescu era exponentul schimbării – după încă patru ani iliescieni, oamenii voiau altceva. Acum, mirajul „altceva-ului” este în tabăra „suveranistă”. Nicuşor Dan este văzut de votanţii din acea sferă ca om al sistemului, ori că vorbim de cel dâmboviţean, ori de cel bruxellez.
- Fără să ia voturi de la contracandidaţii scoşi din luptă, Nicuşor Dan se bazează pe nehotărâţi. Ca să îi scoţi la vot în turul al II-lea, e nevoie de o campanie vibrantă. Cine să o facă? Simpla teamă de izolaţionism s-ar putea să nu fie un catalizator îndeajuns de bun.
- Şi dacă apare vreo lebădă neagră (care ar trebui să fie cea mai grasă lebădă neagră), e greu de crezut că electoratul lui George Simion poate fi convins să schimbe macazul. O să apară naraţiuni că «e făcătură», că «e mâna sistemului», că «e dosar fabricat»… Totul pe principiul Trump care a spus „I could shoot somebody and still not lose voters”.
- Într-o ţară conservatoare precum România, Traian Băsescu nu călca pe coadă electoratul creştin, cu viziuni antiprogresiste. În schimb, Nicuşor Dan o face. Becali a ieşit deja să spună că nu vrea ca nepoţii lui să poarte fustă. Să vedem dacă va alege Ciolacu să poarte fustă sau se va ralia şi el în spatele lui Simion.
- Meteoritul. În 2004 nu a căzut niciun meteorit. Acum îl avem aici, a crăpat scoarţa terestră şi e pe cale să ducă democraţia către extincţie. Totuşi, materialului meteoritului e hipnotizant. Oamenii nu fug de el, ci se duc să facă temenele. Georgescu e un fel de conquistador primit cu mărgele de sticlă, care ia în derâdere darurile şi îi va trimite pe băştinaşi în cel mai crunt coşmar al ultimelor decenii. Deocamdată, prin trimisul său, George Simion. Cine ştie ce ne rezervă viitorul…
- Ţara asta se luptă, de vreo trei decenii cu neo-comunismul. A încercat mariajul cu Emil Constantinescu, a fost dezamăgită. A încercat cu Traian Băsescu, a fost înşelată. A încercat cu Klaus Iohannis, a fost scârbită. Nu-i rămâne decât să se arunce în braţele amantului care îi face ochi dulci. Şi s-a îndrăgostit atât de tare, încât greu de crezut c-o mai trezeşte cineva la realitate…
