Cliiiiing-cling! În depoul Victoria este forfotă și zarvă ca de sărbătoare. Tramvaiele de epocă, dar și cele moderne, așteaptă pe poziții sunetul fluierului pentru a-i primi pe călători. Copiii își trag părinții de mână, tineri cunoscători și entuziaști caută unghiul perfect pentru fotografii, iar pensionarii își netezesc hainele, pregătiți să se îmbarce nu doar într-o călătorie cu tramvaiul, dar și într-o călătorie în timp.
Pe șine încep să treacă încet tramvaiele, într-o defilare lină în razele soarelui de 1 Mai, apoi se poziționează unul în spatele celuilalt, gata să primească pasageri. La ora 12:00 fix, sub căldura plăcută a soarelui, la auzul fluierului, un băiat de vreo 10 ani dă tonul.
„Hai cu ăla de epocă! Eu în ăla vreau! Cu ăla nou am mai fost!”
Ușile vechi de lemn ale Vagonului Simmering se deschid încet, scâncind ușor. Vagonul este primul în coloană și cel mai vechi dintre ele, fabricat în 1926 la Viena și restaurat în 1999.
Înăuntru miroase a lemn vechi, un miros nostalgic, ca al sufrageriei bunicii, când timpul curgea mai rar. Peisajul e completat de băncuțele înguste de lemn, prinderile din chingă maroniu-vișinii și de rafturile subțiri pe care călătorii își depozitau bagajele pe vremuri.
Parada tramvaielor de epocă
Vagonul se pune în mișcare, bătrânul tramvai trosnește la fiecare încheietură, iar clopoțelul dingăne involuntar la fiecare zdruncinare.
„Suntem în coloana oficială!” strigă entuziasmat un copil când tramvaiul pornește la drum pe șinele din Capitală, în timp ce mânca dulciurile primite la intrarea în vagon.
La geam, două doamne trecute de prima tinerețe cântă în surdină: „Du-mă acasă, măi tramvai…”
În spate, fanfara pornește în ritm de trompete și tobe, acompaniată de zâmbetele celor din jur. Lumea de pe margini se oprește, face poze, își face cu mâna cu cei din tramvaie.
La Obor, pe linia lui 21, controlorul care a fost și pe post de ghid, dar și de entertainer, iese pe jumătate din tramvai și strigă printre ziare fluturate în aer: „Ziare! Ziare! Veniți să luați ziare!”. Glumele curg la fel de natural ca biletele de odinioară:
– Îmi puteți da și mie o revistă?
– Reviste n-avem… doar ziare!
Călătorie în timp. Oameni și povești din vagonul Simmering
Câțiva părinți și bunici le arată copiilor compostorul și le povestesc celor mici cum „așa se valida biletul pe vremuri”. O bunică îl mângâie pe cap pe nepotul care mușcă cu poftă dintr-o eugenie: „Eu am mers în tramvai din ăsta”.
Între două curbe, doi tineri, Adrian și Robert, schimbă fun facts despre pantografe și tramvaie istorice. S-au cunoscut aici, legați de aceeași pasiune pentru transportul public.
„De când am fost mic, orice care este pe șine m-a pasionat, de la mic la mare. Tramvaiele sunt și o parte integrală a istoriei din București. Astăzi (1 mai, n.r.) este o zi inedită și puțin istorică, întrucât toate tramvaiele istorice se adună și merg. Rareori funcționează, de obicei, cu ocazii speciale. Data trecută când le-am văzut a fost la Depoul Dudești, de Ziua Copiilor”, a spus Adrian pentru Buletin de București.
În spatele lor, un alt tramvai din coloană, Vagonul Thomson, are un pantograf atât de impresionant, încât cineva îl compară cu „niște coarne de cerb”.
La ora 13:00, în Piața Sfântul Gheorghe, parada staționează. Se fac poze, se râde, un aer de bâlci urban plutește între linii, într-o agitație plăcută de sărbătoare.
La întoarcere, controlorul predă „jobul” distribuției de ziare unui tânăr, Laris, care îl execută cu un soi de mândrie solemnă, ca și cum ar fi primit cheia orașului. El împarte ziare celor din stații, chiar din ușa vagonului.
În dreptul paradei, pe întreg traseul, un scuter a acompaniat coloana de tramvaie. Pe scuter era Lucas, un copil care a imortalizat fiecare cotitură a vagoanelor, alături de tatăl său, Bogdan.
„A fost o experiență extraordinară. A fost entuziasmat fi-miu, a zis că i-am făcut o zi exagerat de frumoasă”, spune Bogdan, mândru de momentul inedit pe care i l-a oferit lui Lucas.
„Nu aș fi zis niciodată că pot să fac poze de pe scuter”, adaugă Lucas în grabă, pentru că abia aștepta să se întoarcă la grupul lui de prieteni, o tânără comunitate de spotteri.
Un călător prinde tramvaiul aproape din mers, după ce a alergat să-l prindă. Făcea poze cu aparate de fotografiat instant și le arăta oamenilor pe care i-a surprins în cadre. Apare controlorul pentru o ultimă strigare la dulciuri.
„Ce dulciuri aveți?”, întreabă curios fotograful.
„Rom sau eugenii”, îi răspunde prompt controlorul.
„Vreau și eu un rom.”
„Cu sau fără gheață?”, livrează controlorul replica, iar întreg vagonul izbucnește în râs.
Pe linia lui 36, tramvaiul vibrează pe piatra cubică. La cimitirul Reînvierea face stânga pe Lizeanu, apoi cursa reintră pe Ștefan cel Mare. Soarele e sus, în tramvai e cald, geamurile nu se deschid, dar ușa crăpată lasă să intre câte o adiere. Ajungem înapoi în depoul Victoria cu senzația că am fost într-o excursie printr-un București care mai există doar în amintiri și parade.
Un 1 Mai cu parfum de altădată
Toți oamenii au coborât din vagoane, cei mai tineri rămân, cercetând modelele de tramvai, întrecându-se în cunoștințe, făcând comparații. Cei mai vârstnici se îndepărtează încet, cu zâmbete calde și nostalgice pentru că au retrăit Bucureștiul din tinerețile și copilăriile lor.
Constantin Tobescu, purtătorul de cuvânt al Societății de Transport București, prezent ca un tată al acestui eveniment, și-a arătat și el încântarea pentru succesul paradei.
„STB are o tradiție de aproape 120 de ani în activitatea de transport din Capitală. Această zi de 1 Mai n-am vrut să treacă chiar nepunctată și am organizat pentru acest moment o paradă, o paradă care anul acesta a avut un impact foarte, foarte frumos. Am simțit atâta emoție, am văzut atâția oameni nostalgici, cu lacrimi în ochi. Acest sentiment ne provoacă să organizăm mai multe activități de acest gen pentru bucureșteni.
Am încercat ca această paradă să fie însoțită de o fanfară. Melodiile interpretate de membrii fanfarei au adus într-adevăr sensibilitate. De asemenea, tot pentru acest eveniment am editat un ziar de colecție, un ziar special ca să rămână în amintirea celor pasionați. El a fost distribuit gratuit tuturor celor care au participat la acest eveniment.
Am făcut o legătură între trecut, prin aceste tramvaie de epocă, am ajuns în prezent, iar viitorul ne dorim să fie mult mai atractiv, mult mai plin de speranță și de pur și simplu bucurie”.
CITEȘTE ȘI: Grătar de 1 Mai în București. Doar locuitorii din Sectorul 2 au zone amenajate oficial
Comments are closed.