Serghei Nakariakov este considerat unul dintre cei mai influenți cinci trompetiști ai lumii. Este supranumit „Paganini al trompetei” sau „Caruso al fligornului”, un artist care a redefinit standardele interpretative ale instrumentului său.
Serghei Nakariakov vine la București în mai, căci este alături de pianista Maria Meerovitch director muzical al Frequenza Festival, un eveniment dedicat muzicii de cameră, care aduce în capitala României artiști de talie internațională într-o serie de patru concerte.
Vor fi prezenți în perioada 22-25 mai, muzicieni renumiți precum Kristóf Baráti – vioară, Sergio Carolino – tubă, Kevin Zhu – vioară, Jing Zhao – violoncel, David Taylor – trombon bas, Roman Spitzer – violă, Zvi Plesser – violoncel, Pavel Berman – vioară, Elias Faingersh – trombon, Eva Bindere – vioară, alături de trompetistul Sebastian Burneci.
Buletin de București a stat de vorbă cu Serghei Nakariakov despre colaborarea sa cu Maria Meerovitch, despre audiența muzicii de cameră în România, dar și despre principalele atracții ale Frequenza Festival, eveniment organizat de Artexim.
Buletin de București: Muzica de cameră este un gen de nișă chiar și în rândul iubitorilor de muzică clasică. În România este chiar mai puțin popular decât în restul lumii. Ce v-a determinat să vă implicați într-un festival de muzică de cameră la București?
Serghei Nakariakov: Am avut această idee împreună cu Maria Meerovitch, care este o pianistă fantastică și partenera mea muzicală, cântăm împreună de mulți ani, inclusiv muzică de cameră.
De-a lungul anilor, repertoriul meu a evoluat tot mai mult spre muzica serioasă, am trecut încet, încet de la muzica de divertisment la muzica serioasă. A fost o evoluție începută cu mult timp în urmă de tatăl meu, care a fost profesorul meu principal, continuată de către sora mea, apoi de Maria.
Am cântat din ce în ce mai multă muzică serioasă și cumva această lume a muzicii de cameră a devenit foarte importantă pentru mine. Este o atmosferă total diferită între un concert și această conversație muzicală intimă cu alți parteneri muzicali pe scenă, care este muzica de cameră.
Cred că este ceva foarte, foarte special.
Buletin de București: De ce credeți că muzica de cameră este, să spunem, mai puțin gustată decât toate celelalte muzici clasice? Este un stil care nu este pentru toată lumea?
Din contră, cred că este pentru toată lumea, dar publicul trebuie să fie dispus și deschis să reflecteze mai mult, mai degrabă decât să fie doar distrat de un spectacol.
În repertoriul simfonic există desigur concerte „serioase”, să le spunem, care te pun pe gânduri. Dar în muzica de cameră, este acest aspect al intimității în muzică, care este foarte special.
În plus, în cazul nostru, ceea ce este special este această fuziune între lumea instrumentelor de suflat și lumea muzicii de cameră, deoarece prima este în mod normal destul de separată de toate celelalte stiluri muzicale.
Noi, muzicienii de fanfară, de cele mai multe ori suntem o lume aparte, ca un cult religios, într-un fel. Uneori se simte așa. Dar, în același timp, comunitatea muzicienilor de instrumente de suflat este uriașă în întreaga lume.
Prin urmare, am vrut să le combinăm și în acest festival.
Buletin de București: Ce aduce nou Frequenza Festival la București? Care sunt principalele atracții pentru public?
Avem această fuziune foarte specială a două lumi de care am amintit anterior, ceea ce este foarte, foarte rar, aș spune.
De asemenea, pot spune cu mândrie că vom găzdui împreună o mare echipă de instrumentiști, prietenii noștri, care sunt soliști internaționali, muzicieni foarte, foarte speciali, instrumentiști de coarde, instrumentiști de alămuri, avem un comediant, îl avem pe Sergio Carolino, care este un legendar instrumentist de tubă, îl avem pe legendarul David Taylor, care a cântat cu Leopold Stowkowski și Gil Evans, doar pentru a numi câțiva.
Îl avem pe Jing Zhao, care este un violoncelist genial. Și mulți, mulți alți muzicieni.
CITEȘTE ȘI: Frequenza Festival, muzică de cameră la București, cu muzicieni de top mondial
Buletin de București: Ați spus un comediant?
Da, pentru că avem un proiect numit Kopf Kino, care practic este un trio de alămuri, în care eu cânt la trompetă și fligorn, mai este David Taylor la trombon bas, iar la trombon tenor este Elias Faingersh.
El este un comediant cu trombon. Face spectacole de tip one man peste tot în lume. Este de fapt actor, comediant, Prin urmare, în acest proiect va exista și narațiune, nu doar muzică.
Buletin de București: Festivalul are și sesiuni de master-class, găzduite de Universitatea Națională de Muzică din București. Ce poate învăța un tânăr într-un timp atât de scurt, căci sunt doar patru zile de festival?
Masterclass-urile sunt organizate în întreaga lume, în diferite formate. Desigur, timpul este limitat, dar sunt sigur că tinerii muzicieni pot învăța ceva nou chiar și în timpul unei lecții scurte.
Noi, muzicienii, vom fi acolo pentru a împărtăși cunoștințele și experiența noastră, și sunt sigur că va fi util.
Desigur, nu este același lucru cu a lua lecții pe parcursul întregului an, este un format diferit, va fi mult mai intens, mai compact, dar sunt sigur că va fi foarte util.
Buletin de București: Despre ce anume sunt aceste masterclass-uri și cine poate participa?
Aceste sesiuni au fost organizat de Maria, dar îmi imaginez că studenții probabil vor aplica pentru sesiuni specifice în funcție de instrumente și va exista un timp limitat pentru fiecare student . Unii pot aplica doar pentru a fi în sală ca ascultători, iar unii vor cânta.
Buletin de București: Seara de deschidere este un concert omagial pentru Bach, Beethoven și Brahms, iar programul cuprinde și Variațiunile pentru pian și violoncel de Beethoven, aranjate într-o variantă rară pentru pian și fligorn, interpretată pentru prima dată în România. Ce ne puteți spune despre acest prim concert?
Vor fi destul de mulți muzicieni care vor cânta în acea seară și plănuim să începem cu o piesă distractivă cu alămuri, apoi la un moment dat voi cânta aceste variațiuni împreună cu Maria.
Este o lucrare celebră scrisă pentru violoncel, Variațiuni de Beethoven, pe o temă de Mozart. Eu voi cânta la fligorn. În acest aranjament, este o fuziune între lumea muzicii de cameră și lumea alămurilor.
În același concert se va cânta și Trio pentru corn, vioară și pian de Brahms, unde voi cânta partea de corn francez.
Cine este Serghei Nakariakov
Serghei Nakariakov este un trompetist ruso-israelian, care locuiește în Paris. S–a făcut remarcat încă din anii 1990.
A lansat prima sa înregistrare pe CD (care a inclus lucrări de Ravel, Gershwin și Carnavalul de la Veneția de Arban) în 1992, la vârsta de 15 ani.
A concertat în cele mai renumite săli de concerte din lume: Hollywood Bowl din Los Angeles, Lincoln Center din New York, Royal Festival Hall din Londra, Royal Albert Hall, Théâtre des Champs Élysées din Paris și în alte locuri prestigioase, cu cele mai bune orchestre simfonice din lume.
Buletin de București: Lucrați cu Maria Meerovitch de mult timp, de peste două decenii. Ați cântat împreună pentru prima dată în 2003. Cum de ați rezistat atât de mult timp cântând împreună? Care este secretul dumneavoastră?
Am văzut un interviu de acum vreo zece ani, în care Maria glumea spunând că nu vă place prea mult, dar că încă mai cântă cu dumneavoastră. Cum ați reușit să păstrați această relație profesională timp de peste două decenii?
Sunt sigur că a glumit. Suntem într-adevăr prieteni foarte apropiați și cred că simțim muzica în același fel. Eu am evoluat mult de-a lungul anilor datorită acestei colaborări. Am învățat o mulțime de repertorii pentru alămuri, tot datorită Mariei.
Așadar, împărtășim muzică de atât de mult timp și vor exista în viitor mult mai multe proiecte împreună.
Pregătim deja pentru public două înregistrări pe care le-am făcut și care ar trebui să apară foarte curând. Două proiecte foarte diferite, unul cu Mozart și Beethoven, iar altul cu Youli Galperin. Foarte diferite.
Buletin de București: Ați mai fost vreodată în București? Ați văzut vreodată Bucureștiul înainte? Și cum ați perceput orașul și publicul din București?
Am cântat de două ori la Festivalul Enescu. A trecut destul de mult timp, dar îmi amintesc că la unul dintre concerte am cântat Rapsodia albastră, un aranjament.
Am avut ocazia să mă plimb puțin prin centru, dar așa cum se întâmplă foarte des cu deplasările la concerte, nu a fost prea mult timp pentru a vedea orașul, din păcate.
Așa că, de data asta, vom sta mai mult și vom avea și zile de repetiții, așa că sper să văd mai mult și timp să reîntâlnesc publicul local.
Maria, în schimb, mi-a spus că a întâlnit în București oameni minunați, a avut o experiență foarte pozitivă. Locația pentru festival, această sală de concerte a muzeului, este un loc minunat.
Aștept cu nerăbdare să văd totul cu ochii mei.
