Pe o străduţă îngustă din satul ilfovean Piteasca am găsit o clădire cu dotări moderne, al cărui prag este trecut anual de mii de animăluțe, fie pentru intervenții complexe, fie pentru sterilizări gratuite. Spitalul veterinar din Ilfov a fost, cândva, o gospodărie ca oricare alta, până când doi fraţi s-au decis să o transforme într-un loc special, care să întoarcă binele înapoi în comunitate.
Este vorba despre Center of Hope, spitalul veterinar inaugurat în 2017, de medicii Aurelian și Petrișor Ștefan, în locul fostei case părintești.
Cu trecerea anilor, atât construcția, cât și componenta socială a proiectului, Homeless Animal Hospital, s-au extins, astfel încât echipa medicală să poată trata și animalele fără cămin, care au cea mai mare nevoie de ajutor.
Încă de la turnarea fundației, spitalul s-a bazat pe principiul de „give back”, ce presupune a da înapoi din ceea ce primești, pentru a salva toate animalele, indiferent dacă au sau nu o familie, explică Aurelian Ștefan pentru Buletin de București.
Suntem veriga medicală din destinul unui animal necăjit.
Aurelian Ștefan, Medic Veterinar și Fondator HAH
Pe scurt, medicii au grijă şi de animalele abandonate sau de cele din familii care nu îşi permit costul tratamentului, cu ajutorul „pacienţilor obișnuiți” care achită tarifele spitalului și a donațiilor.
Procentul de astfel de cazuri se ridică la 80%, povestesc medicii spitalului.
Nu suntem adăpost, dar pe partea medicală nu refuzăm pe nimeni.
Alexandra Nasta, Medic Veterinar
La Homeless Animal Hospital am ajuns după un drum de aproximativ o oră cu mașina, din Sectorul 5 al Capitalei până în Piteasca. Am rămas surprinsă de clădirea spațioasă din fața mea și de indicatoarele roz ce te ghidau prin curtea vastă, dar bine îngrijită.
Mărturisesc că nu mai vizitasem un spital veterinar până la acel moment, rezumându-mă la cabinetele ușor accesibile din Capitală.
Mira, căţeluşa salvată din flăcări în Călărăşi, adusă la spitalul veterinar din Ilfov
Așa am cunoscut-o pe Mira, o cățelușă cu ochi blânzi, dar îndurerați și bucăți de piele distrusă. Stătea cuminte pe preșulețul ei, cu un guler gigantic în jurul gâtului. M-am apropiat timid de ea, cu teama că aș putea să o sperii ori să îi provoc vreo durere.
Mira a fost salvată dintr-un incendiu, fiind scoasă din flăcări alături de puiul ei, care nu a supraviețuit. Se uita la mine cu ochi triști, parcă resemnată cu suferința ei, care s-au luminat brusc de îndată ce a primit câteva mângâieri ușoare.
Avea nevoie de iubire și afecțiune şi, în ciuda trecutului traumatic, părea să-şi fi păstrat încrederea în oameni. Cel mai probabil, şi datorită interacţiunilor cu medicii. Primeşte tratament de aproximativ două săptămâni şi este pe drumul cel bun, însă va mai avea nevoie de îngrijire pe termen lung, îmi explică doctorul veterinar Alexandra Nasta.
Nu putem spune că este în afara oricărui pericol, încă se confruntă cu necroză tisulară cauzată de arsuri, dar avem speranţe destul de mari. Mănâncă, merge afară, îşi face nevoile.
Alexandra Nasta, Medic Veterinar
Pe măsură ce ne-am îndepărtat, Mira a început să scâncească uşor, pe semne că şi-ar fi dorit companie pe un timp mai îndelungat. Nu prea se înţelege cu ceilalţi căţei, motiv pentru care este scoasă în afară separat, fără a socializa prea mult.
Cele mai întâlnite afecţiuni. Traumatismele provocate de oameni
Asemenea Mirei, alţi 20 de pacienţi primeau îngrijiri la acel moment, cu diverse afecţiuni, de la boli transmisibile la traumatisme. De cele mai multe ori, provocate de oameni, direct sau indirect, explică medicul Alexandra Nasta.
Vedem foarte multe fracturi, de la nivelul capului, mandibulă, ulnă, radius, femur, bazin, coloană. Astea sunt cele mai frecvente. Apoi avem bolile transmise de căpușe, care determină anemii severe. Cam de toate, dar cele mai multe cred că sunt traumatismele, fie că sunt provocate de oameni, fie de autovehicule.
Alexandra Nasta, Medic Veterinar
Spitalul are o capacitate de peste 40 pacienți. Printre cele mai frecvente cazuri se numără şi parvoviroza la câini/ panleucopenia la pisici, precum și bolile transmise prin mușcătura de căpușe, cum ar fi babesioza.
În această situație se afla și Hagi, un pui negru cu perfuzie, care se lupta cu anemia cauzată de babesia canis.
De multe ori, mai ales la puiuți, anemia este atât de severă, încât cauzează și probleme de echilibru, pentru că nu se oxigenează așa cum trebuie, din lipsă de hematii. În multe cazuri, provoacă și icter.
Alexandra Nasta, Medic Veterinar
ABC pentru animale. Aproape 10.000 pacienți sterilizați anual
După turul complet al spitalului, ne-am întors într-o cameră spațioasă, cu sterilizări în toi. Într-unul din colțurile încăperii, erau așezate aproximativ 20 de cuști cu animăluțe ce așteptau să se întoarcă acasă, după ce trecuseră de procedură.
Sterilizările păreau să se apropie de final în acea zi. Ultimii doi pacienți, un cățel alb și unul negru, erau sub anestezie inhalatorie, întinși pe mesele de operație.
În partea opusă a camerei, câteva pisicuţie îşi aşteptau, cu cozile atârnânde, injecţia necesară pentru a se trezi.
Sterilizările fac parte din programul „ABC pentru animale – Animal Birth Control”, de care beneficiază gratuit aproape 10.000 animale pe an. Intervențiile, esențiale pentru scăderea numărului de animale abandonate, sunt și un prilej bun de învățare pentru studenţii veniţi în practică, atât din România, cât și din afară, pentru care există un program special de burse.
Dacă e un doctor tânăr care vrea să se întoarcă acasă și să aibă și o componentă socială în munca lui, îi oferim un training gratuit la noi. Adică îl cazăm, îl învățăm să opereze, iar după aceea, tot ce îi cerem este să ajute, pe cât poate el, și animalele fără posibilități.
Aurelian Ștefan, Medic Veterinar și Fondator HAH
Cei care își doresc să susțină activitatea spitalului veterinar din Ilfov, o pot face prin donații individuale, fie că vorbim de fonduri propriu-zise sau de hrană și medicamente, impozit pe profit, SMS sau chiar voluntariat. Mai multe detalii, aici.
Șoseaua de Centură a Capitalei, limita schimbării. Cetățenii care salvează vieți
Deseori, cetățenii confuzează activitatea spitalului cu cea a unui adăpost. Chiar dacă se pot aduce și animale abandonate, în căutarea unui cămin, spitalul nu le poate caza dacă nu necesită un tratament.
Principala recomandare pentru cei care ne aduc animale este ca, după ce primesc tratamentul de care au nevoie, să le asigure ei un adăpost până le găsesc o căsuță.
Alexandra Nasta, Medic Veterinar
Desigur, există și mici excepții, când oamenii aduc animale abandonate, ca mai apoi să le abandoneze, la rândul lor, în spital, fără să își asume responsabilitatea. Dacă în Capitală s-au mai schimbat mentalități privind grija față de animale, problema abandonului rămâne la fel de pregnantă în restul țării, povestește doctorul Aurelian Ștefan.
Societatea încă suferă la capitolul animale. În ultimii ani, s-a schimbat ceva până la șoseaua de Centură a Capitalei. Dincolo de ea, nu a penetrat și nu a performat educația. Nu a pătruns civilizația, suntem blocați la 1950 sau chiar mai jos.
Aurelian Ștefan, Medic Veterinar și Fondator HAH
În acest moment, intervin partenerii spitalului: cetăţenii care asigură, din iubire şi implicare, cazare temporară pentru cei care au nevoie, în regim de foster privat.
Un astfel de cuplu părăsea poarta spitalului, purtând în braţe o căţeluşă operată recent la lăbuţă.
Am salvat-o acum trei ani de pe marginea drumului. Am pus-o spre adopţie încă de atunci, însă nu a luat-o nimeni şi a rămas la noi. Mai avem încă patru căţei în aceeaşi situaţie.
Robert Schmidt, vizitator al Spitalului Center of Hope
Alături de soţia lui, Robert Schmidt a început să salveze animale, încă din 2018, de când s-a mutat la casă. De-a lungul anilor, a găzduit peste 50 de căței, cărora le-a găsit o familie, cu ajutorul site-urilor de adopții.
Din nefericire, simte că oamenii adoptă tot mai puțin, „un indicator al situației economice”, presupune el. Acesta povestește cum dezinformarea, superstițiile și miturile privind metișii joacă un rol foarte important în viitorul unui animal, care poate fi dictat chiar și de culoarea blănii. Spre exemplu, din experiența sa, a remarcat cum oamenii se feresc de câinii negri.
Din acest motiv, soții Schmidt își doresc să își deschidă propriul adăpost. Locuiesc în Afumați, unde situația animalelor abandonate este de-a dreptul tragică, sacuri legate cu cățeluși lăsați să moară în câmp, sau chiar în lac.
Mi se pare şocant cum oamenii aleg să abandoneze animalele, să le lase să moară şi cred că spune multe despre noi ca societate.
Robert Schmidt, vizitator al Spitalului Center of Hope
Tragedia animalelor fără stăpân
Am părăsit Găneasa simțind un amestec ciudat de fericire și dezamăgire. Fărâma de entuziasm mi-a dispărut brusc, când la volan fiind, am văzut fugitiv, cu coada ochiului, un căţel negru, culcat pe marginea şoselei.
Cu o fărâmă de speranţă, am întors maşina şi am oprit, gândindu-mă că poate e bolnav și îl pot ajuta. Când i-am văzut goliciunea din ochi, mi-am dat seama cât de târziu era pentru el.
Cu toate că mi-ar fi plăcut să închei acest text într-o notă optimistă, crunta realitatea este că milioane de animale suferă înfometate pe câmpuri şi străzi, iar Ilfovul şi Capitala nu fac excepţie.
Deşi admirabile, eforturile societăţii civile nu sunt şi nu vor fi vreodată suficiente pentru a pune capăt chinului și abandonului, în lipsa educaţiei şi a implicării din partea autorităţilor.
Din nefericire, de cele mai multe ori închidem ochii la tragedia animalelor fără stăpân, până când are loc o tragedie și în rândul oamenilor… sau până pe 4 aprilie.
