Născut și crescut în București, Marius Gorgan, care are canalul de Youtube bucharestBIKEtraffic, este un creator de conținut care a ales mersul pe bicicletă în locul confortului asigurat de mașină. Cu o comunitate de peste 400.000 de urmăritori, a devenit viral datorită clipurilor sale în care își expune „aventurile” din traficul bucureștean.
bucharestBIKEtraffic este cel care rămâne cunoscut pentru sintagma „Ai un băț lângă volan! Folosește-l!”, dar și pentru că este inamicul numărul unu al șoferilor, după cum chiar el recunoaște.
Buletin de București a stat de vorbă cu el, pentru a afla cum a ajuns să pedaleze în „jungla de beton” din Capitală.
***
Buletin de București: Conținutul tău se bazează în mare pe plimbările cu bicicleta pe care le faci. Fie că este aglomerat sau nu, te lupți zilnic cu mașinile pe care trebuie să le eviți. Cum vezi, din postura de participant la trafic, infrastructura pentru biciclete din București?
bucharestBIKEtraffic: Nu există și nu a existat niciodată. În relație cu traficul, este fix oglinda acestuia. Pe cât de multe mașini sunt, pe atât de puține biciclete și bicicliști sunt.
Bicicliștii din București sunt mai degrabă bicicliști de parc. Eu așa îi numesc, pentru că sunt oameni care pedalează în parc, căci din cauza temerii, până la urmă fondate, pe care o au, nu pedalează în trafic.
Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai observat în ultimii ani la pistele care există deja?
Păi, în principal, lucrul care ne afectează mult este faptul că nu au mai apărut piste noi.
Mai mult, este grav și faptul că pistele actuale sunt pline de mașini, fie parcate, fie care merg pur și simplu pe ele. În Capitală, șoferii fac ce vor cu pistele respective de biciclete
Iar de cele mai multe ori sunt construite prost.
Efectul pe care l-am observat în ultimii ani este că, oamenii, adică bicicliștii în general, evită să pedaleze. Eu mă pun în pielea lor. Îi înțeleg. Dacă ar fi să aleg între a merge cu mașina, cu bicicleta, cu scuterul, cu trotineta sau cu transportul în comun, cu siguranță aș alege să merg cu scuterul, fără să ezit.
După cum chiar tu ești de părere, pistele sunt în multe locuri fie inexistente, fie nefolositoare pentru adepții pedalatului. Dintre toate pe care ai mers, care este cea mai puțin folositoare?
De la Drumul Taberei la Tricodava, pe strada Brașov, este o pistă de bicicletă care e lată de 30 cm. Apoi, mai este pista de biciclete de pe Pantelimon, care este realizată de mulți ani și pe care nu o folosește absolut nimeni.
Pista de biciclete de pe Victoriei este singura lăudată, pe bună dreptate. Este singura separată din București, chiar dacă la jumătate, de la Athenee Palace, devine o închinare în genunchi pentru mașini, pentru că ocolește o parcare, în centrul orașului.
Martor este faptul că stai la trei semafoare ca să poți să traversezi o intersecție, în timp ce mașinile pot să treacă fără niciun fel de problemă.
Din punctul meu de vedere, nu există nicio pistă din București care să te invite să o folosești. Toate pistele din Capitală pleacă de nicăieri și duc niciunde.
În privința asta ai avut vreun dialog constructiv cu autoritățile locale, pe tema traficului? Cum rezolvăm această problemă, care până la urmă de afectează pe toți, prin pedalat?
Dialogul meu cu autoritățile a pornit, sub formă de protest, încă de când eram un puștan.
Am început să protestez, împotriva traficului, încă de pe vremea când Băsescu încerca să oprească bicicletele pe arterele din București. La vremea respectivă, erau vizate bulevardele mari, cum este, spre exemplu, Magheru.
El încerca să oprească chestia asta de a merge cu bicicleta, după care următorii primari au făcut pistele de biciclete de pe Regina Elisabeta. Țin minte că mergeam tot timpul și mă filmam cu o cameră, mă chinuiam cu o cameră compactă să mă filmez și încercam să postez pe forumuri, după cum era la modă atunci.
Nu exista ideea de social media. Abia mai târziu, după ce Asociația OPTAR a început să organizeze proteste la care ne duceam și încercam să vorbim cu primarul Sorin Oprescu, am folosit și rețelele sociale.
Dar traficul? Cum a evoluat față de momentul zero în care ai început să protestezi?
Pentru că sunt ultrapasionat de benzi desenate cu supereroi și chestii de genul ăsta, voi descrie traficul drept un supervillain, care se transformă din ce în ce mai rău și care nu ar putea fi învins nici de o gașcă de supereroi, deoarece apar mult mai multe mașini.
Singurele locuri care nu au mașini sunt parcurile, dar, per total, traficul a evoluat din ce în ce mai rău. Șoferii sunt mai agresivi, nu mai oferă prioritate la trecerea de pietoni și nu îi respectă nici pe ceilalți participanți la trafic.
Povestește-ne puțin despre cum te-ai apucat de pedalat. Care a fost prima bicicletă pe care te-ai urcat?
Sunt pasionat de biciclete încă de la vârsta de 5 ani, de când am avut prima mea bicicletă. A fost cumparată de tatăl meu ca, mai apoi, cu ajutorul unui vecin, să învăț să merg pe ea, iar după încă două săptămâni să reușesc să o stric. Am reparat-o singur de fiecare dată. Până la 8 ani, cand i-am rupt cadrul.
Am „evoluat” încet, de la Pegas la bicicletele chinezești din anii ’90 și apoi la primele biciclete MTB ale acelor ani.
Era o vreme în care nu aveam lumini, și pur și simplu pedala fiecare cum putea. M-am apucat să pedalez mai serios când am intrat la liceu. Eram singurul din tot liceul care mergea cu bicicleta la școală.
M-am certat cu directoarea, până la urmă, și m-a lăsat să pun bicicleta în curte, pentru că mă chinuiam să o leg pe unde puteam. Acum, după cam 15 ani, bicicleta a devenit pentru mine mai mult decât pur și simplu mijloc de transport.
Care este cel mai absurd moment întâlnit în trafic? După toți acești ani, ți-a rămas vreunul în minte?
E foarte greu să mă gândesc acum, dar cred că cele mai mari certuri le am, de fapt, cu instructorii auto și Poliția Locală. La început, când pedalam, acum 14-15 ani, mă trimiteau pe trotuar, deși legea spunea că poți să pedalezi pe carosabil.
Așa a fost dintotdeauna, însă cu Poliția Locală întotdeauna am avut certuri. Întotdeauna s-au luat de mine, mi-au spus să trec pe trotuar. În schimb, cele mai amuzante sunt cu instructorii auto, pentru că de multe ori merg prin aceeași zonă, să zicem pe la Parcul Carol, și îi știu deja după mașini.
Ne vedem constant dimineața și unii dintre ei mă opresc să-mi spună după o discuție în trafic, „Am citit, ai dreptate!”, sau „O să caut și mâine ne vedem din nou.”
În rest, nu e nimic amuzant la traficul din București. Oamenii sunt foarte supărați. Mai ales când stau în trafic, ceea ce este de înțeles.
Ce sfaturi ai pentru cineva care vrea să încerce călătoria cu bicicleta în București?
În București nu este, clar, o călătorie. I-ai spus frumos și e ok să-i spui frumos, dar aș vrea să fiu realist.
Adică, am ajuns la 40 de ani și este timpul să mă gândesc realist că n-aș invita pe nimeni să pedaleze, în momentul de față, în București.
I-aș invita pe oameni totuși să pedaleze măcar în parc. Să se bucure de momentele astea cu copiii lor, cu prietenii, să-și depășească condiția, să meargă la o cărare mai ușoară de munte sau la o cărare în jurul Bucureștiului.
Asta da, cu siguranță aș invita oamenii să facă, pentru că e un sentiment absolut incredibil și te eliberează. Plus că te simți mult mai mulțumit cu tine.
Să pedalezi în București, în aerul poluat, foarte rar aș spune că este ok – asta ca să nu ai interacțiuni așa de dese cu mașinile.
Dacă lucrezi de partea cealaltă a Parcului Tineretului sau Izvor, de exemplu, este ok să pedalezi, dar n-aș invita pe nimeni la nicio călătorie în București.
Cum ai ajuns să locuiești în București? De ce ai ales să rămâi în zonă?
E cel mai frumos oraș. Aici m-am născut. Îmi place foarte mult orașul ăsta, are un vibe pe care niciun oraș din România nu-l are. Poate pentru că în primul rând este mare și agitat, iar mie îmi place agitația foarte mult. Nu-mi plac noxele, că sunt multe mașini, dar ar fi fost mai bine dacă nu erau zilnic pe trotuare.
Cel mai mult îmi place că dacă ai poftă de jeleuri sau orice altceva la trei dimineața, te duci și mănânci jeleuri. Dacă vrei să ieși în oraș cu prietenii, întotdeauna este deschis și este foarte safe.
Multă lume nu realizează că în vestul Europei lucrurile s-au schimbat foarte mult.
Capitala e un oraș al contrastelor. Nu aș spune că este un oraș frumos din punct de vedere al arhitecturii, dar este cu siguranță un oraș al contrastelor și asta îmi place mult. Este ca și canalul meu de Youtube, bucharestBIKEtraffic, care se bazează și el pe contrast.
CITEȘTE ȘI: Rețele Electrice Muntenia întrerupe curentul în zone din București și Ilfov. Care sunt zonele afectate
Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai din cartierul în care te-ai născut?
Am foarte multe amintiri cu țevile cu cornete, de când mai alergam prin clădiri abandonate în perioada în care am copilărit eu, adică la jumătatea anilor ’90. Bucureștiul era cu totul altfel atunci. Mai ales cartierul în care locuiam eu, care era plin de clădiri și blocuri goale atunci.
Am făcut numai prostii. Aruncam cu piersici verzi în parbrizele autobuzelor Rocar și Ikarus. Se opreau șoferii și ne alergau, dar noi tot ne jucam.
Mai mult, când puteam, stăteam afară de dimineața până seara și beam apă de unde găseam, pentru că odată ajunși în casă, acolo rămâneam.
Care este primul lucru pe care l-ai schimba în cartierul în care stai?
Pentru că stau în Sectorul 5 și sectorul ăsta arată aproape la fel de rău cum arăta înainte, aș elibera trotuarele de mașini. Aș face trotuarele libere, să mă joc pe trotuar, să mă joc o miuță, un tenis de picior, ceva printre blocuri.
Lucrul ăsta nu prea se mai face, deși când le spun copiilor din cartier să mergem la un fotbal vin. Și ceilalți oameni și-ar dori, dar nu au realmente unde să se joace, să facă ceva.
În ceea ce privește transportul ce alegi? Autobuz? Metrou?
Cu STB nu merg. Nu vreau să fiu ipocrit, să îmi încurajez prietenii să meargă cu autobuzul, în timp ce eu nu merg cu el. Îmi place să merg cu metroul, foarte rar. Cred că merg o dată la un an sau doi cu el.
Metroul mi se pare super interesant. Intru ca la muzeu. Practic merg doar să intru să văd și eu cum este. Nici mașina nu o suport. Cred că merg de maxim 10 ori pe an cu mașina în București. Clar cu bicicleta, îmi place cel mai mult.
Mi-ar plăcea foarte mult cu trotineta. E un sentiment de relaxare suprem, doar că, din nou, suntem într-un oraș fără infrastructură.
Care este locul tău preferat din Capitală și de ce?
Parcul meu preferat este parcul Cișmigiu. Acesta este locul unde, când eram mic, făcusem un pact cu prietenul meu cel mai bun ca, atunci când mor, să mă incinereze și să-mi arunce cenușa în Cișmigiu. Pactul ăsta a rămas, apropo, lucru care e foarte amuzant.
Prietenul meu, din păcate, s-a mutat din București în Târgu Neamț și este acolo cu viitoarea lui soție, dar parcul Cișmigiu îmi place foarte mult. Îmi mai plac foarte mult ceainăriile din București, că sunt fan ceai și beau foarte mult când am ocazia.
De asemenea, merg foarte mult în Valea Regilor deoarece îmi place foarte tare. Știu că Centrul Vechi e o chestie comercială și nu e cine știe ce, dar e locul meu preferat unde pot să stau relaxat.
Aici pot să mă gândesc la lucrurile de peste zi sau să nu fac nimic. Tot aici pot să merg cu Georgiana și în viitor cu fiul meu Victor, după ce o să mai crească.
