Capitala României era epicentrul național al „Epocii de Aur”, în urmă cu 35 de ani. Curentul electric cu porția, frigul din apartamente iarna, cozile de la Alimentara și PECO, mijloacele de transport în comun rare şi supra aglomerate, lipsa presiunii la gazul metan de la aragaz și demolările care erau în toi făceau parte din tabloul zilnic al unui oraș „gri” și la propriu și la figurat.
O fereastră către această perioadă de tristă amintire a fost zugrăvită în paginile unui jurnal intim scris între 1985 și 1989 de arhitectul Gheorghe Leahu, cunoscut drept „părintele” magazinului Unirea.
Cum arătau sărbătorile în Bucureștiul comunist. File de jurnal
Spre deosebire de inginerul Gheorghe Ursu, ale cărui însemnări au fost descoperite de colegii săi de birou care l-au turnat la Securitate, fapt ce a dus în scurt timp la moartea sa, arhitectul Leahu a avut şansa să-şi publice gândurile, după 1989, la editura Fundației Academia Civică.
„Într-o zi oarecare zi de octombrie a anului 1985, disperat că nu puteam să-mi exprim nicăieri revolta, am început acest jurnal secret, în care am încercat să consemnez cum era mutilat Bucureştiul şi traiul zilnic al românilor şi al familiei mele. […]
Lucrând ca arhitect cu mari răspunderi profesionale, în mijlocul focarului în care se construia noul Centru, am fost martor al paranoicelor şi inconsecventelor indicaţii date permanent de dictator nouă, arhitecţilor şi specialiştilor în proiectare şi miilor de construtori aduşi din toată ţara. […]
Trăiam într-o umilință tot mai degradantă și într-o duplicitate în care ne cenzuram până și gândurile, de teama organelor de partid și ale securității ce-și răspândiseră pretutindeni filatorii și turnătorii ”, scrie Gheorghe Leahu în prefaţa „1985-1989 Arhitect în «Epoca de Aur»”.
CITEȘTE ȘI: Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 20 Decembrie: „Lumea știe ce trăim noi acum?”
CITEȘTE ȘI: Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 22 Decembrie: „Va învinge revoluția sau cei devotați dictatorului?”
Așadar, însemnările arhitectului surprind o imagine, pe alocuri de-a dreptul șocantă, a unei Capitale în care s-au demolat 450 de hectare de cartiere de locuințe, clădiri de instituții și 23 de biserici.
Din jurnalul său, redacția BdB a selectat doar zilele prin care putem vedea cum arătau sărbătorile de iarnă în Bucureștiul comunist.
23 decembrie 1987: Comportarea Bisericii Ortodoxe Române este o rușine pentru neamul românesc
Ploaie de conferințe naționale și de plenare ale comitetului politic executiv, ale consiliilor oamenilor muncii, ale consiliului național al frontului democrației și unității socialiste.
În toate forurile „înaltei noastre democrații”, același ritual: discursul lui, urale pentru „magistrala cuvântare”, urmate de inestimabile „orientări”, aceleași ridicări în picioare din zece în zece minute, același hăulit minute în șir, în aplauzele sacadate ale reprezentanților „poporului”, luptând pentru popor.
S-au promis 1.000.000 de vite tăiate în 1988, s-au promis 70 kg carne/persoană pe fundalul preocupării permanente de creștere a nivelului de trai și ridicare a bunăstării pe cele mai înalte culmi ale civilizației.
În 1987, n-am găsit niciodată, nici măcar un kg de făină nicăieri!!! În 1987, n-am prins decât o dată la începutul anului 1 kg de cașcaval!! și atât!! În 1987, n-am putut lua carne proaspătă de la măcelării niciodată.
În 1987, am luat orez o singură dată, când eram la Mangalia în concediu la mare. În 1987, dacă am găsit de trei ori într-un an unt!!
Rar, stând la cozi imense, am găsit la mari intervale ouă, brânză de burduf (cam de 3-4 ori pe an), tacâmuri de pui de 4-5 ori; niciodată găini, niciodată smântână, niciodată cafea, niciodată ness, asta în întregul an 1987!
Am luat cartofi pentru iarnă, stând de 5-6 ori la coadă, adunând niște mizerii mici cât nucile în majoritate și cam 20% cartofi mai ca lumea!! Ăsta-i bilanțul, așa decurge aprovizionarea familiei mele de care mă ocup personal.
Așa înțeleg eu în calitate de cap de familie să beneficiez de cele 31 milioane tone de cereale declarate la ziar pentru recolta anului 1987.
Nici un kilogram de făină, niciodată în tot anul 1987; așa beneficiez de ridicarea continuă a nivelului de trai material și spiritual al poporului din mijlocul căruia fac parte.
La Plenara FDUS (n.r. – organizație creată ca aripă a Partidului Comunist Român în 1980), însuși Patriarhul cel nou Teoctist Arăpașu a fost atât de slugarnic încât doar că nu a sărutat tălpile stăpânului său, copleșindu-l cu osanalele minciunii și rușinii!
El a subliniat din adâncul inimii sale (de slugă) mulțumirea pentru că am fost aduși pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație.
Comportarea Bisericii Ortodoxe Române este o rușine pentru neamul românesc! S-au dărâmat și se dărâmă în continuare alte biserici și mănăstiri, iar patriarhul în loc să protesteze se prosternează în fața dictatorului și demolatorului care de fapt l-a numit în fruntea Bisericii Ortodoxe Române.
Serialul „Sărbătorile în Bucureștiul comunist” continuă în zilele următoare și cu alte consemnări ale arhitectului Gheorghe Leahu.
CITEȘTE ȘI Sărbătorile în Bucureștiul comunist | 20 Decembrie: „Lumea știe ce trăim noi acum?”
Comments are closed.