Marea hibă a nostalgilor este că se raportează la niște Românii din trecut care nu au existat niciodată, de fapt. Aveți răbdare să citiți această pastilă împotriva nostalgiei față de un București glorios.
Perioada interbelică, prezentată prea des ca adevărata „epocă de aur” din istoria noastră, a însemnat, de fapt, ani cu dictaturi (a lui Carol al II-lea, cea legionară, a lui Antonescu), cu diferențe majore între bogați (puțini) și săraci (majoritatea), cu crime (prim-miniștri, intelectuali de valoare, dar și muncitori și țărani uciși), progromuri și jaf de stat îndreptate împotriva evreilor. Mai bine de jumătate din populația României era analfabetă atunci și trăia în sărăcie.
România lui Ceaușescu nu a fost niciodată independentă, așa cum se amăgesc acum nostalgicii, nu a avut niciodată o economie glorioasă, nu a fost niciodată un mare stat.
Lui Ceaușescu, de fapt, îi era mai mare frică de ruși decât de americani, iar armata română era pregătită să lupte cu rușii, nu cu Occidentul. Dar aceeași armata română nu era profesionistă, s-a văzut și în 1989, când pur și simplu nu a știut cum să acționeze și soldații s-au împușcat între ei.
Plata datoriei externe a fost un demers inutil, care doar a înfometat populația.
Nu a însemnat independență, ci doar o sărăcire rapidă a țării. Uitați-vă la toate înregistrările video din decembrie 1989 și 1990 și vă veți aminti de sărăcia din hainele oamenilor, străzile degradate, peisajul gri peste tot.
CITEȘTE ȘI: EDITORIAL | Cum ar arăta un Crăciun fără bani publici
Economia, în 1989, era în marea ei majoritate o grămadă de fiare vechi, care producea pe stoc și care ar fi falimentat cu sau fără Revoluție.
Mulți dintre cei acum în vârstă care cred că ei făceau lucruri bune nu știu (căci li se ascundea) că de multe ori ce produceau rămânea prin depozite, doar ca să dea bine la raportare, pentru că erau mărfuri atât de proaste că nu mai puteau fi vândute nici în țările africane.
Statul dădea locuințe și locuri de muncă? Da. Doar că făcea lucrul ăsta tocmai pentru a anestezia orice dorință a omului de mai bine.
Când o persoană vrea mai mult, ea devine periculoasă pentru putere (vedem și în zilele noastre, de aici și picajul PSD și PNL, pentru că oamenii vor, în mod firesc, să trăiască mai bine).
Statul îți dădea, ca să nu îți iei tu și să fii docil. Era o capcană cu miere, de care mulți, acum pensionari și cu frustrări legitime, și-o amintesc cu plăcere.
Cât despre corupție și infracționalitate, erau extinse și în acea epocă, doar că nu existau ziare care să le dezvăluie, nu existau televiziuni care să le prezinte în detaliu, ca astăzi.
Furtul era generalizat, de la dictator până la paznicul de întreprindere.
Adevărata „epocă de aur” a României, dacă tot ne place să ne raportăm la comunism, este cea de acum.
Suntem membri cu drepturi depline în cea mai importantă organizație politico-economică din lume și, aș spune, chiar din istoria omenirii. Suntem protejați de o organizație militară puternică.
România are astăzi o datorie externă de 5 ori mai mare decât cea a lui Ceaușescu, dar magazinele nu sunt goale, nu se oprește lumina, nu se taie gazul.
Asta demonstrează că forța economică a țării este mult mai mare, chiar și cu toată incompetența și corupția care există și în prezent la nivelul statului.
Industria falimentară a lui Ceaușescu a dispărut (o parte furată, fără îndoială), dar i-a luat locul alta: exportăm de 92 de miliarde de euro azi, față de doar 3,5 miliarde de euro în 1989.
Anul acesta s-au construit mai mulți kilometri de autostradă decât în toți cei 45 de ani ai regimului comunist.
Da, avem încă multe probleme, sunt multe lucruri care ne nemulțumesc, pe care le vrem schimbate sau care nu merg cum trebuie.
Dar nu vă mai amăgiți cu ceva ce nu a existat. România nu a fost niciodată mai măreață decât este azi.
P.S. la această pastilă împotriva nostalgiei: Și dacă tot ce am scris mai sus nu vă convinge, gândiți-vă că dacă ne-am întorce la vremurile „de gloriei” ale lui Ceaușescu, nu ați mai avea voie să vă vărsați nemulțumirea pe FB și Tik-tok, nu ați mai putea să îi criticați deschis pe alde Iohannis sau Ciolacu.
Și ați sta iar cu frică că soțul/soția, vecinii, prietenii, colegii de serviciu, rudele v-ar turna la Securitate și ați înfunda pușcăria doar pentru că ați făcut o glumă nevinovată despre regim.
CITEȘTE ȘI: De ce nu va mai fi deschis un tronson de pe autostrada care leagă București de Moldova, deși este 99% gata
