Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic a semnat contracte pentru reabilitarea și consolidarea a 10 clădiri care sunt fie monumente istorice, fie se află în zone protejate, a anunțat primarul Capitalei pe pagina sa de Facebook.
- Str. Blănari 11, monument istoric cu codul B-II-m-B-18172, construit în secolul XIX
- Str. Blănari 14 (clubul Arhitecților), monument istoric cu codul B-II-m-B-18173 construit în secolul XIX – XX
- Bd. Schitu Măgureanu 3 (cofetaria Cireșica)
- Str. Dianei 2
- Str. Baltagului 17
- Piata Pache Protopopescu 11, monument istoric cu codul B-II-m-B-19480, construit în secolul XX
- Str. Mihai Eminescu 173
- Bd. Dacia 53
- Str. Domnița Anastasia 5, monument istoric cu codul B-II-m-B-18606, construit la sfârșitul secolului XIX
- Str. Alexandru Macedonski 1
Valoarea investiției, finanțată prin PNRR, este de 15,4 milioane de euro, ridicând totalul finanțărilor obținute de AMCCRS pentru consolidare seismică la 45 de milioane de euro.
Strada Blănari – Clubul Arhitecților
Stradă Blănari găzduiește 11 monumente istorice, două dintre acestea urmând să fie reabilitate de AMCCRS. Ambele se află momentan încadrate în clasa I de risc seismic. Este vorba despre o casă construită la sfârșitul secolului XIX, și fostul Club A al arhitecților.
Imobilul care a găzduit Clubul studenților de la Arhitectură a fost construit între anii 1934-1937.
Clubul a fost rezultatul inițiativei unui student la Arhitectură care, în urma unei vizite în Polonia și prin cluburile lor de care auzise mai multe lucruri bune, și-a dat seama că ceea ce vrea el să creeze este mai complex: „Doream ceva foarte activ, un club de apartenenţă, care să-ţi dea nişte drepturi, dar şi obligaţii şi care să creeze o identitate culturală, nu să fie un simplu club studenţesc”. În schimb, a rămas cu inspirația artistică a afișelor poloneze și cu dorința de a găsi o pivniță pentru clubul pe care urma să-l deschidă, conform unui interviu acordat Observatorului Cultural de către Emil Barbu Popescu, membru fondator al clubului.
Rectorul de la vremea respectivă, de prin 1967, a fost încântat de idee, deși despre pivnița găsită nu a avut o părere foarte bună: „Ce, mă, gioarsa asta? Ce să faceţi aici?“ a fost reacția rectorului, citat de Emil Barbu Popescu, studentul-inițiator. Cu toate acxestea rectorul a susținut inițiativa și dorința studenților și a obținut spațiul pe numele Universității de Arhitectură, care a plătit și lumina, utilitățile și apa. Pentru o perioadă de timp, până în 1990, clubul a fost unul dintre locurile preferate ale studenților de la arhitectură.
Bd. Schitu Măgureanu 3 (cofetaria Cireșica)
Cofetăria Cireșica se află în proximitatea Restaurantului Cireșica, faimos în anii 1970, despre care a amintit și scriitorul Ion Băieșu în una dintre scenetele sale. Despre cofetărie, în schimb, majoritatea informațiilor care circulă în spațiul virtual sunt legende urbane. Conform unei lucrări despre legenda contemporană urbană, prezentată la simpozionul național România Între Tradiția și Modernitate, legendele despre Cofetăria Cireșica sunt veritabile legende urbane, cu toate ingredientele lor.
Cofetăria ar fi adăpostit un bordel, în care accesul era facilitate de întrebarea secretă „Țigări X aveți?”, cel mai adesea „Golden Deer” însă există variante cu diverse mărci chinezești, coreene sau vietnameze.
Sursă fotografie: Facebook / Nicușor Dan
