În fiecare an, în jurul crucii de beton din Piața Universității, inscripționată cu numele eroilor martiri ai revoluției din 1989, se organizează o manifestație oficială pentru comemorarea acestora. Fanfara militară cântă Imnul României și sunt depuse coroane de flori pentru omagierea oamenilor ce s-au sacrificat pentru copiii lor, ca cei din urmă să fie liberi. În paralel, există întotdeauna o altă manifestație. Cea a supraviețuitorilor Revoluției, a copiilor revoluționarilor ce s-au făcut mari și a omenilor pentru care lupta lupta începută acum 33 de ani nu s-a terminat iar România nu e țara pentru care oamenii au murit în decembrie ’89.
Festivism oficial
Primii care au ajuns în Piața Universității au fost militarii din fanfară. Alămurile tânguiau ușor în așteptarea oficialităților ce trebuiau să ajungă pentru tradiționala depunere de coroane. Și un șef cu multe stele pe epoleți, care veghea cu ochi de vultur ca niciunul dintre militarii zgibuliți de frig să nu vorbească cu presa.
Primul a ajuns președintele Klaus Iohannis, însoțit de consilieri prezidențiali și consilieri de stat. A depus o coroană de flori și a ținut un moment de reculegere. Și a plecat.
A venit apoi .și primarul Capitalei, Nicușor Dan, a lăsat o coroană de flori și un mesaj pe pagina sa de Facebook: „Eroii nu mor niciodată! Dumnezeu să-i odihnească!”
Prim-ministrul României, Nicolae Ciucă, nu a ajuns la crucea de la Universitate. Era în vizită la Seul. A apărut doar un mesaj oficial pe pagina Guvernului.
“Faptul că de anul școlar viitor elevii pot studia în anii de liceu, ca materie opțională, „Istoria Revoluţiei din 1989 şi a schimbării de regim din România” vine ca o minimă reparație morală pentru eroii cunoscuți și necunoscuți ai schimbării de regim de acum 33 de ani. Sper, din tot sufletul, că vor fi cât mai mulți elevi interesați de această nouă curriculă școlară și cât mai mulți părinți care își vor încuraja copiii să opteze pentru a o studia. Cunoscând firul evenimentelor din Decembrie 1989 și cauzele care au declanșat revolta populară la nivelul întregii țări, copiii și adolescenții de azi vor ști cu siguranță în viitor, când va veni rândul lor să gestioneze România, să mențină parcursul democratic pe care românii l-au ales fără ezitare după răsturnarea regimului totalitar” – mesajul prim-ministrului Nicolae Ciucă.
Același Nicolae Ciucă, în 2020, a fost primul oficial militar care a cerut iertare familiilor celor uciși la Revoluție, și pentru „greșelile, erorile și abuzurile” făcute atunci de militari. Nicolae Ciucă era în acel moment nu doar ministru al Apărării ci și prim ministru interimar.
„Pentru greșelile, erorile sau abuzurile săvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apărării Naționale în desfășurarea acelor evenimente, dincolo de răspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanțele judecătorești, este o datorie morală ca noi, cei de acum, să cerem iertare familiilor rămase în suferință în Decembrie 1989 și să îi asigurăm pe toți cei de astăzi și, mai ales, pe cei care vin după noi, că vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situații să nu se mai repete vreodată în istoria României” – declarație Nicolae Ciucă – 17 decembrie 2020
În Piața Universității au ajuns și reprezentanți ai echipei USR, Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui și Ștefan Pălărie. Voiculescu, pe lângă recunoștința față de cei ce s-au sacrificat, a subliniat totuși că lupta continuă și azi.
Formă fără conținut
Însă aceste gesturi de „respect” ale oficialităților, concentrate în jurul datei calendaristice de 21 decembrie, sunt niște forme fără fond în ochii urmașilor eroilor martiri și a supraviețuitorilor, și sunt dovezi, mai degrabă, ale unei lipse de respect față de sacrificiul oamenilor. În ultimii ani, protestele acestora au dublat festivismul oficialităților. În aceeași Piață a Universității.
„Scaunele voastre, gloanțele noastre!”, „Justiția nu e oarbă, e doar servilă” și „Criminalul soțului meu este parlamentar”.
Asociația Urmașilor Eroilor din Decembrie 1989 a postat pe pagina de Facebook și un comunicat în care explica de ce au decis să închidă, pe 21 decembrie, accesul în Cimitirul Eroilor.
„Noi, victimele Revoluției Române din Decembrie 1989, am decis să închidem în ziua de 21 decembrie 2022 porțile cimitirului Eroilor Revolutiei din București pentru ca Eroii noștri să fie cinstiți creștinește doar de cei cărora le simt cu adevărat lipsa, de familiile lor sau de prietenii cu care au petrecut ultimele clipe de viață în fața gloanțelor instituțiilor de represiune, în realitate, cei care s-au preocupat de păstrarea vie a memoriei tinerilor Eroi, prin fapte nu prin declarații lipsite de suport.” (întreg comunicatul la finalul articolului)
Revoluționarii le reproșează autorităților că au dat legi doar ca oamenii politici să se poate lăuda în discursuri că îi respectă pe eroii Revoluției, sacrificiul lor. Doar că, de fiecare dată când statul are opțiunea de a concretiza promisiunile făcute în 2004, anul în care a fost dată legea care vizează compensarea pe măsură a revoluționarilor și urmașilor lor, și, de asemenea, anul în care a fost înființat Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, care avea ca scop aflarea adevărului din spatele crimelor revoluției, deciziile politice primează în fața respectării promisiunilor.
LEGEA nr.341 din 12 iulie 2004, recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989
Art.2.- În aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor avea în vedere următoarele principii :
a) respectul şi gratitudinea faţă de eroii martiri şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii eroilor martiri;
b) respectarea adevărului istoric prin aprofundarea documentării privind Revoluţia din decembrie 1989;
Urmașii Eroilor Martiri și Răniții Revoluției din 1989 invită politicienii precum Nicolae Ciucă să-și respecte propriile declarații în care le promit dreptatea. În zilele de 15 și 16 noiembrie, au fost primele proteste, pentru nerespectarea Legii 341/2004, urmate de încă unul în data de 9 decembrie, „prima dată după Revoluția din Decembrie 1989 când se protestează pentru aflarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989”, conform unui comunicat al asociației.
Ce cer protestatarii?
În primul rând, soluționarea Dosarului Revoluției. Conform comunicatului, soluționarea dosarului este „întârziată și chiar blocată de către criminalii care doresc să rămână nepedepsiți”. Istoricul și fiul de revoluționar, Mihai Dodu, a spus că este imposibil să se fi identificat până în momentul de față doar trei vinovați, având în vedere faptul că acțiunile au fost luate și prin ordine militare, deci ar trebui să existe dosare care să le ateste. Legat de același subiect, acesta a mai adăugat faptul că încercarea de a găsi o mână de vinovați și a concentra toată vina unui întreg regim în faptele a câtorva oameni este o practică ce amintește de cele ale regimului comunist.
În al doilea rând, respectarea cu adevărat a Legii 341/2004, prin adoptarea unui proiect de ordonanță de urgență promovat de către asociație. Acesta are ca scop contrabalansarea a „12 ani ordonanțe de reducere a cheltuielilor bugetare și prorogare de termene care mențin drepturile acestor Eroi la nivelul anului 2010”, însă este „blocat constant în ultimele 8 luni”.
În al treilea rând, deființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD). Acest lucru este motivat de demiterea ilegală din funcția de director ştiinţific a lui Andrei Ursu, cu care Urmașii Eroilor Martiri și Răniții sunt solidari. „Este o greșeală că se desființează, dar una și mai mare să-l menținem” a adăugat, referitor la IRRD, Mihai Dodu.
IRRD, sub anatema eșecului
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 a fost înființat prin Legea 556/2004 cu misiunea de a cerceta istoria Revoluției din 1989. Institutul este condus de către un „Colegiu Național”, ai căror membrii au fost aleși, pe viață, de către președintele din momentul respectiv al țării, care a fost ales și președintele institutului, Ion Iliescu. „Practic, acest institut a fost creat pentru a se propaga “adevărul lui Ion Iliescu” și al apropiaților săi,” spune comunicatul Urmașilor Eroilor Martiri și Răniților.
Membrii Colegiului Național aleși de Iliescu au fost:
Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Țigău, Viorel Vișan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu.
Însă, după numirea lui Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, în funcția de director științific, s-a alcătuit o echipă de cercetare a cărei muncă s-a concretizat prin volumul „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”. Această cercetare ar arăta faptul că pe 22 decembrie 1989, un grup din Securitate, „rețeaua de rezistență”, a fost responsabilă de peste 1000 de crime, conform investigatoria.ro. Însă, deoarece „adevărul istoric a deranjat”, Ursu a fost demis, în numele unei așa-zise incompatibilități între pregătirea profesională şi cerințele legale necesare ocupării postului.
„În ultimul an, am fost multumiți să vedem că dl. Andrei Ursu și echipa sa de cercetători a reușit pe baza mărturiilor victimelor implicate în Revoluție să contureze și să exprime un alt punct de vedere față de cele emise de I.R.R.D pană în acel moment.
Rezultatul muncii de cercetare … a dus la demiterea ilegală a domnului Andrei Ursu deoarece adevărul istoric a deranjat. În spirit de solidaritate cu dl. Ursu, toată echipa de cercetători și-au dat demisia, fapt care a condus la situația în care IRRD să nu mai aibă Direcție de Cercetare, obiectul său de activitate a dispărut, motiv pentru care ne întrebăm, cum își mai poate justifica existența … s-a dovedit ca acest institut nu poate fi reformat, ci din contra, continuă să propage teorii false despre Revoluție, cenzură și să promoveze interese meschine” conform comunicatului Urmașilor Eroilor Martiri și Răniților.
Fotografie cover: Adina Căpîlnean
