2024 este anul cu patru rânduri de alegeri, dar pe noi s-ar putea să ne doară cel mai tare localele din miezul toamnei, atunci când vom schimba (sau nu) garnitura de primari şi consilierii care conduc Capitala. Pe lângă alegeri, în acest an bate gongul pentru câteva proiecte majore menite să aducă Bucureştiul mai aproape de nivelul unui oraş european demn de secolul în care trăim.
În ceea ce priveşte alegerile, nu vorbim de un meci de box între candidaţi. Este, mai degrabă, un sprint al nostru, al ale(r)gătorilor, iar de viteza noastră ţine dacă vom reuşi să ne desprindem de corupţie şi incompetenţă sau prindem iarăşi podiumul cu aceste nedorite medalii.
Localele au fost întotdeauna despre capacitatea unor oameni de a fi gospodari şi mai puţin despre culoarea partidului din care fac parte. Cu toate astea, iţele de partid au tras în spate dezvoltarea oraşului: ori prin lupte meschine cu adversarii politici, în care electoratul se transformă în spectator scârbit, ori prin căpuşarea bugetelor oricum plăpânde. Aşa că va conta numele omului, dar şi sigla ce-l sprijină. Depinde de noi să păstrăm echilibrul între cele două.
Buletinul de vot este băţul lung cu care ne ţinem acest echilibru pe firul subţire al politicii dâmboviţene. Dacă reuşim să îl mânuim cum trebuie vom vedea abia peste alţi câţiva ani de mandat, când vom trage linie în ceea ce priveşte transportul, termoficarea şi poluarea, problemele stringente ale acestui oraş.
Că tot vorbim de ele, 2024 este şi an de bilanţ, şi an în care sună clopoţelul pentru marile proiecte.
Vom afla dacă ţevile care se iubesc cu rugina se schimbă în ritmul promis. Nicuşor Dan vorbea de 100 de kilometri de conducte noi pe an, a reuşit doar jumătate. Nu că alţii ar fi fost mai breji – dimpotrivă.
Vom şti dacă reforma promisă în traficul bucureştean capătă contur sau o să ne crească bărbile pe străzi, în continuare. Cele câteva „flori” electrice, autobuze şi tramvaie, nu sunt de ajuns să facă primăvară pe bulevardele aglomerate. E nevoie de sistematizarea semafoarelor, de un transport public perfect pus la punct, de benzi unice, noduri intermodale şi, nu în ultimul rând, de o schimbare de mentalitate. Autobuzul şi metroul nu sunt pentru săraci! Autobuzul şi metroul mai taie din poluare, o altă mare problemă a Bucureştiului.
Ah, poluarea! Iubesc (iubeam?) Bucureştiul, dar poluarea şi traficul sunt cele două motive care s-ar putea să mă gonească din acest oraş. Cine reuşeşte să ne scoată din topul capitalelor poluate la nivel european s-ar putea să rămână în „panteonul” primarilor care chiar au făcut ceva pentru oraşul ăsta. Şi să câştige şi o salbă de mandate. Da, pârghiile sunt puţine, dar alea care sunt şi cu lobby la ministerul de resort ne pot aduce acolo unde trebuie şi anume în afara topului nedorit (locul 302 din 375 la calitatea aerului).
Aşteptăm şi încheierea lucrărilor la podul Grant, în martie 2024, aşa cum ni s-a promis. Aşteptăm parcuri, spitale, refacerea unor părţi din istoria Bucureştiului şi sperăm ca oraşul să se mai scuture de căpuşele imobiliare. Aşteptăm, dar nu pasiv. Fiecare om contribuie la bunăstarea cetăţii sale, iar momentul în care îşi poate aduce contribuţia se apropie: mai sunt cam nouă luni până la alegerile locale.
